Prima Școală Românească din Ardeal

Prima Şcoală Românească din Braşov se află în curtea bisericii Sfântul Nicolae din cartierul Schei. Primele cursuri în limba română au avut loc pe băncile acestei şcoli, în anul 1583. Astazi, edificiul adăposteşte „Muzeul Prima Şcoală Românească” în care se află tiparniţa cărturarului Diaconu Coresi.

Încă de pe vremea geto-dacilor, în Scheii Braşovului apăreau primele valori spirituale ale României. Urmele existenței sociale din acea perioadă demonstrează stadiul înalt de cultură românească a populaţiei din Schei. Aici s-au găsit obiecte de ceramică din neoliticul timpuriu, cât și ceramică de tip Coţofeni, dar și numeroase obiecte care au aparţinut culturii Ciugud: vase de lut, roata olarului, vârfuri de săgeţi, obiecte de podoabă, fibule (agrafe ornamentale cu care se încheiau hainele în antichitate), de bronz, căţui (vas de metal sau lut în care se ard mirodenii sau tamâie) și monede greceşti. Mai târziu, în perioada medievală, cu sprijinul voievozilor de peste arcul carpatic, s-a întemeiat un centru de rezistență spirituală, clădind din temelii biserica şi şcoala. Toate acestea atestă vechea aşezare românească, unde se păstrează și astăzi vechile tradiţii şi obiceiuri româneşti.                                                                        
Scheienii trăiau o viaţă liniştită şi prosperă pe langă Cetatea Kronstadt (Braşovul de astăzi). Toate activităţile de comerţ mai grele erau lăsate de saşi în seama scheienilor, care erau harnici şi destoinici. Scheienii erau buni meșteşugari şi comercianţi care făceau negoţ în Moldova şi Muntenia. Datorită hărniciei de care dădeau dovadă, au ajuns în scurt timp chiar și până în Siria şi Egipt. Scheienii au contribuit cu bani şi bunuri pentru construirea lăcaşului de cultură şi învăţătură, Prima Şcoală Româneacă.
Prima Şcoală Românescă din Ardeal a fost construită în anul 1495, în stil gotic, iar în anul 1760 a fost reclădită. Pentru construcţia ei, românii primiseră acordul judelui (administratorului) Braşovului. În acea vreme şcoala era un lucru foarte însemnat. Elevii erau localnici sau veniţi din alte sate învecinate. Dintr-un sat venea cel mai isteţ elev, el fiind ales de către săteni, iar pentru şcolarizarea sa contribuiau toţi sătenii.
Şcolarizarea dura între trei şi nouă luni, iar dacă elevul, după terminarea şcolii, nu se întorcea în sat, parinţii trebuiau să restituie sătenilor banii donaţi. Şcoala costa foarte mult: patru florini, cu care se puteau cumpera trei sau patru boi, grâu sau un car cu lemne. Din singurul catalog care mai există şi astăzi reiese că erau 110 elevi şi un singur dascăl, care se numea Ioan Duma, iar cel mai tânăr elev avea 20 de ani. După terminarea şcolii, se întorceau în sat și deveneau gotmani, administratori ai obştei şi aveau grijă de averea bisericii şi a satului. Elevii care învăţau bine şi aveau rezultate bune la învăţatură deveneau notari, dascăli sau preoţi, ducând astfel tradiţia familiei mai departe.
 

Manualele Primei Şcoli Româneşti
Primul manual de gramatică, de o importanţă majoră, este „Omiliarul”, datat din secolul al XI-lea, care însumează 700 de pagini. Acesta era un manual de filozofie care evidenția toate elementele de educaţie morală, reunind însuşiri, cum ar fi: bunătatea - răutatea, voinţa - rea-voinţa, cinstea - necinstea și citate din filosofii antici precum Aristotel, Democrit şi Euripide, regăsite în opt pagini din acest manual. Călugărului Nicodim de Tismana, întemeietorul mânăstirilor Vodiţa şi Tismana, îi este dedicat un capitol întreg din acest manual. Următoarele manuale tipărite nu au fost numai de gramatică, ci și de citire și de scriere. Din ele învăţau cum se întocmesc actele oficiale în cancelarii şi notariate. Manualele erau foarte diversificate, de exemplu, existau manuale de macrobiotică, în care era dezvăluit secretul unei vieți lungi. Primul manual de acest fel a fost tipărit în anul 1844 de Pavel Vârsici. Un alt exemplu de manual este cel despre creşterea albinelor, dar și cărţi de legi comerciale, în limba germană și română. Mai există învăţăturile lui Ioan Gură de Aur, Efrem Siru și Ioan Cantacuzino.

Tiparul primelor cărţi
Între anii 1557 şi 1583 datorită cărturarului Diaconu Coresi, aici, la Prima Şcoală Românească, văd lumina tiparului primele cărţi în limba română. Diaconu Coresi poposeşte la Braşov în anul 1556, venind din Târgovişte. În Braşov tipăreşte 17 manuale în limba română şi slavonă, pe o hârtie fabricată într-o manufactură din Braşov. Tiparniţa lui Coresi este păstrată în muzeul şcolii ca dovadă a popasului lui Coresi în Scheii Braşovului. Manualele coresiene sunt o confirmare a importanţei acestui cărturar în context naţional. Cei mai mari specialişti în domeniu din perioada interbelică s-au aplecat asupra cărţilor lui, dându-i importanţa cuvenită. Diaconu Coresi a venit în Ardeal pentru că era mare nevoie de cărţi religioase în limba română, pentru rezistenţa ortodoxiei în faţa numeroaselor secte religioase. Cărțile tipărite de Coresi ajungeau în toate bisericile ortodoxe, astfel încât un tiraj de o sută sau două sute de cărţi era suficient pentru bisericile din toată ţara. Diaconu Coresi este unul dintre primii întemeietori ai limbii şi culturii noastre naţionale.

 Prima Şcolă Românească păstrează cu pietate mărturia trecerii timpului şi a rolului important pe care l-a avut în conservarea şi dăinuirea limbii române peste veacuri.

 Prima Şcoală Românească din Braşov se află în Piaţa Unirii nr.2-3 și poate fi vizitată zilnic în intervalul orar 09:00 – 17:00