Strada Michael Weiss reprezintă poate cel mai bine schimbările semnificative care s-au întâmplat în perioada postdecembristă în Brașov. La fel ca în tot burgul, se șterg urmele urbanistice păguboase cu care comunismul a încercat să facă uitat trecutul burghez al orașului, să schimbe multiculturalismul brașovean printr-o propagandă proletară în care farmecul de odinioară să nu se mai regăsească. S-a dorit ca orașul primei școli românești să-și piardă coroana în favoarea strungului. Nu spun că industrializarea Brașovului a fost un lucru negativ, spun doar că pe lângă aceasta, nu s-a dorit păstrarea specificului transilvănean ci o uniformizare searbădă, neidentitară, nepotrivită spiritului brașovean. Orașul și străzile acestuia reprimesc aerul burghez, curat și european pe care o întreagă țară ar trebui să-l respire.
Strada este situată în centrul vechi și unește două străzi cunoscute ale Brașovului: strada Mureșenilor și strada Republicii formând cel mai vizitat triunghi stradal al orașului. Ca o perlă a coroanei, în capul unghiului este Piața Sfatului și Biserica Neagră. Din Michael Weiss intri în recent redesenata Piață George Enescu. În casa pe colț cu Piața Enescu, la numărul 6, s-a născut poetul orașului: Ștefan Baciu. La muzeul poetului – „Casa galbenă” cum este cunoscută de localnici, se poate ajunge în pas ușor spre Bastionul Țesătorilor. În mod firesc, v-ar lua 5-7 minute, însă, frumusețea Brașovului vă va reține pe drum mult mai mult timp.
Cine a fost Michael Weiss
„Numele străzilor și piețelor erau uneori interesante și vorbeau despre stări și oameni din veacurile trecute”, amintea Sextil Pușcariu în lucrarea sa: „Brașovul de altădată”. Străzile Brașovului modern păstrează memoria oamenilor de seamă ai urbei. Este și cazul lui Michael Weiss (1569-1612) care a fost judele Brașovului – titlu ce astăzi este echivalent cu cel de primar. A fost și un important istoric și literat al vremii sale. A rămas cunoscut pentru că s-a opus lui Gabriel Bathory, principele Transilvaniei, iar Brașovul nu a putut fi supus acestuia (să nu uităm că moare la Feldioara, decapitat de oștenii principelui). In memoriam, brașovenii au bătut o monedă pe care era inscripționat mesajul: „Michael Weiss 1612. Și-a făcut datoria față de patrie.”
Scurt istoric
Pentru prima dată strada a primit numele actual în 1887, până atunci a fost cunoscută sub denumirea: Nonnergasse – care însemna Ulița Călugărițelor. După 1947 străzile Brașovului s-au transformat onomastic într-o comedie bolșevico-sovietică de prost gust care nu avea nimic de a face cu istoria și povestea locului. Însuși orașul a purtat numele Stalin între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960. Strada Michael Weiss, unde era și Piața sub Bucium, a devenit Armata Roșie.
După revoluție artera a fost secționată în două: Michael Weiss și Armata Română, partea ce dă în strada Bălcescu, însă, ulterior, întreaga stradă a reprimit numele judelui.
De la ulița călugărițelor la aleea cafenelelor
În 2013 strada devine pietonală. Zgomotul roților a fost înlocuit de muzica difuz-ambientală, de șoaptele îndrăgostiților și de clinchetul paharelor ce se ciocnesc între prieteni. Strada păstrează bine conservate clădirile preponderent baroce și casele neoromânești de sfârsit de secol XIX. Multe dintre acestea au devenit cafenele, pub-uri sau ceainării. Tot aici găsești și restaurante cu specific românesc, maghiar, o ciocolaterie dar și un inedit pub jamaican din ce în ce mai popular printre tinerii brașoveni.
O seară în Brașov trebuie petrecută fără tăgadă pe vechea uliță a călugărițelor la o plimbare sau la o poveste însoțită cu clătite sau alte deserturi savuroase, la balconul ceainăriilor și cafenelor. Michael Weiss va veghea.
