Brașovul, orașul nașterii imnului național

Pe 29 iulie se serbează  Ziua Imnului Naţional al României - „Deşteaptă-te, române!”. Ar trebui ca această zi să fie o mare sărbătoare a Brașovului! De ce? Pe scurt, pentru că versurile imnului au la bază poemul „Un răsunet” al poetului brașovean Andrei Mureşanu. Pentru că muzica e legată de munca unui alt brașovean, Gheorghe Ucenescu. Pentru că în ziua de 15 noiembrie 1987, cu ocazia revoltei de la Braşov, muncitorii de la Uzina de Autocamioane au început să cânte acest cântec, deși mulţi dintre ei nu cunoșteau bine versurile. Pentru că în decembrie 1989 „Deşteaptă-te, române!" a fost intonat pe străzi ca un adevărat imn național!

Câteva lămuriri, textul și muzica

Secole de-a rândul românii ardeleni au avut o condiție de oprimați, atât în timpul regatului maghiar, iar mai apoi în timpul imperiului austriac, astfel că momentul 1848 a venit cu o descătușare a patriotismului românesc pe întreg teritoriul românității. Se cerea ca șansa acestui moment istoric să nu fie scăpată și era imperios necesară o mobilizare generală. Astfel că intelectualii români se pun în fruntea poporului. În toată efervescența aceasta se adună adeseori la Brașov fruntaşi ai românilor din Principate la întâlnire cu intelectualii ardeleni. Vin fraţii Brătieni, Bălcescu, Magheru, Cezar Bolliac, Alecsandri, Gheorghe Sion, Bolintineanu, fraţii Goleşti și poartă discuții cu Iacob și Andrei Mureșanu, cu Gheorghe Barițiu, cu protopopul Popazu, cu dr. Vasici ș.a.m.d.. Toți acești pașoptiști vor să organizeze lupta românilor pentru drepturi naționale. Ei bine, după o astfel de întâlnire, petrecută pe la finea lui mai, Andrei Mureşanu, sub puternică impresie, scrie poemul patriotic „Un răsunet”. Poezia scapă de vigilența cenzurii și este publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 în suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” al periodicului românesc „Gazeta de Transilvania” condus de George Bariţiu. Trebuie specificat că poetul Andrei Mureșanu era redactor la acest supliment și profesor la Colegiul Latino-German din localitate.

Ei bine, dacă în ce privește textul, adică poemul care stă la baza imnului, nu există niciun echivoc (poetul e dovedit cu documente) în ce privește muzica, lucrurile nu sunt deloc așezate. 

Controversele în ce privește muzica și trei ipoteze

Prima ipoteză (larg difuzată) este că Anton Pann, psaltul și profesorul de muzichie, este autor al melodiei imnului. Astfel, în ziua de 29 iulie 1848, la sărbătoarea prilejuită de aprobarea Constituţiei şi sfinţirea steagurilor naţionale la Râmnicu-­Vâlcea, este prezent şi Anton Pann, care împreună cu un mic cor însuflețește cu un prea frumos cântec patriotic. Sursa acestei ipoteze este Raportul nr. 10 din 30 iulie 1848 al Comisarului extraordinar al Districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din lăuntru al Ţării Româneşti (publicat în Monitorul Oficial nr. 14/26 august 1848). Se pare însă că nu există nicăieri niciun indiciu că Anton Pann cu cântăreții ar fi interpretat  „Deşteaptă-te, române!" sau că el este autorul muzicii. Din păcate, pe baza acestui unic document s-a adoptat și Legea nr. 99 din 26 mai 1998 care fixează Ziua Imnului Naţional pe 29 iulie.
 

A doua ipoteză îi atribuie și textul, și muzica tot lui Andrei Mureșanu. Există cîteva relatari în acest sens: una îi aparține Susanei Mureşanu, soția poetului (care mărturisea că acest cântec are la bază o melodie veche, tărăgănată), iar cealaltă lui Iacob Mureşianu, compozitorul. În plus există și tradiţia orală a familiei Mureşenilor care îl indică pe poet ca fiind și un muzician talentat (ştia să cânte la mai multe instrumente şi avea o voce deosebită). Această variantă este susținută de istoricul brașovean Valer Rus, directorul Muzeului „Casa Mureşenilor".

A treia ipoteză îi aparține cărturarului brașovean Pr. Vasile Oltean, director al  Muzeului „Prima Școală Românească" din Șcheii Brașovului. Acesta a scris și o carte pe tema imnului, care a ajuns la a opta reeditare. În opinia domniei sale, Bonifatie Pitiş (protopopul acelor ani) roagă pe Andrei Mureșanu (care era și rudă cu el) și pe Georghe Ucenescu, dascălul de cântări, şi (pe atunci) psalt al Bisericii Sfânta Treime – Tocile să colaboreze pentru găsirea unei melodii pentru un poem patriotic. Cad de acord la o priceasnă bisericească „Din sânul Maicii mele” și ulterior când poemul este gata psaltul adaptează versurile la melodie. Concluzie?  Mai întâi poetul Mureşanu a cunoscut melodia de la Ucenescu şi apoi şi-a formulat conţinutul poeziei. Aici mai trebuie menționate două lucruri: Gheorghe Ucenescu fusese ucenic al lui Anton Pann și cântecul religios „Din sânul Maicii mele” (cu circulaţie foarte mare în epocă și cel care se pare că stă la originea melodiei actualului imn) a fost consemnat şi publicat și de Anton Pann într-una din culegerile sale în anul 1850.

O controversă mai mică

O altă discuție aprinsă e dată și de stabilirea locului în care s-ar fi cântat prima oară „Deşteaptă-te, române!". Susținătorii primei ipoteze dau de bun parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea (și azi găsești acolo o pancartă care anunță acest eveniment de peste timp!). Celelalte două ipoteze indică indubitabil Brașovul, fie că este vorba de casa poetului, fie că este vorba de o grădină din Șchei.

Oricum ar fi, de orice parte am alege să fim, e limpede că Brașovul e legat de acest emoționant cântec, care a însoțit românitatea în momentele ei cele mai grele. E limpede că  acest marș revoluționar, cu versurile lui militante, a reușit să îi cheme pe români la luptă, la redeşteptare, la jertfă. Poate nu există niciun alt cântec la care ființa națională să vibreze mai bine. Nu întâmplător Nicolae Bălcescu numea acest cântec „o adevărată Marsilieză românească”.