Biserica Sfânta Treime (Pe Tocile)

Biserica este situată pe strada Vasile Saftu la numărul 57 și este un monument de început de secol XIX (construită fiind între anii 1824-1825) după stilul arhitectural românesc.

 

Istoria acestei biserici începe în 1781 când locuitorii din Șchei solicită înălțarea unei noi biserici pentru cele 4.148 de suflete din cele 1071 de familii, atât cât consemnau statisticile vremii. În Șchei exista Biserica Sf. Niculae, dar serviciile religioase nu mai puteau deservi întreaga populație. Pentru început, în 22 septembrie 1781, se ridică, prin contribuția unor familii, o troiță în grădina cumpărată de la Micu Voicu. Acest lucru a fost posibil în urma decretului (1781) împăratului habsburgic Iosif al II-lea (1741-1790) care permitea românilor șă-și înalțe propriile biserici și să-și clădească propriile școli. Pe lângă troiță se construiește, în 1806, și o capelă. Aprobarea pentru ridicarea bisericii venea abia în 1812. După 12 ani începe construcția bisericii din piatră, având la bază planurile arhitectului Diners. S-au ridicat apoi în curtea bisericii și chiliile. Biserica este construită din donațiile locuitorilor din Șchei, dar și voievodul Grigore Ghica oferă 500 de taleri. Cărturari și învățați ai vremi oferă obiecte bisericești, cărți vechi sau piese de mobilier.

 

Pictura interioară a fost realizată în anul 1856 de către Constantin Lecca și Mișu Pop, un pictor din Șcheii Brașovului. Tot atunci a fost pictat și turnul cu ceas. Biserica a fost resfințită în anul 1913 de către protopopul Vasile Saftu (care dă și numele actualei străzi), după ce biserica a fost renovată. Locașul de cult păstrează pictura originală a lui Constantin Lecca (1807 – 1887) și a fost restaurată în 1945 - 1946 de către Iosif Vasu din Făgăraș.  După terminarea lucrărilor de restaurare, dar și de consolidare, se ridică ziduri noi, pavimentul de mozaic, instalarea gazului metan și a unor lucrări interioare, astfel că biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1946 de mitropolitul Nicolae Bălan, însoțit de un sobor de 26 de preoți.

Inscripțiile vechilor cruci poartă numele unor localnici importanți: preoții Bonifatie Pitiș, Nicolae Chicomban, directorul școlilor primare din Brașov, Ioan Vătășan, profesorii I.C. Panțu, Gheorghe Prejmerean, botanistul Dumitru Lupan, filologul Constantin Lacea, Vasile Greceanu etc. O povestioară care are o latură aproape satirică legată de rigiditatea religioasă este relatată de Ioan Buzași în lucrarea sa, „Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu”. Este vorba de înmormântarea lui Andrei Mureșanu, în anul 1863, în cimitirul bisericii. Credincioșii ortodocși s-au opus motivând că un credincios unit (greco-catolic) nu e potrivit pentru a fi înhumat într-un cimitir ortodox, chiar dacă era vorba de o personalitate ca a lui Andrei Mureșanu. Mica dispută a fost încheiată de către mitropolitul Andrei Șaguna printr-un tranșant: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura!”.  După 20 de ani, osemintele lui Andrei Mureșanu au fost strămutate în Groaveri, la Biserica Sf. Parascheva.

Astăzi, în curtea bisericii își au sediul Societatea Junilor Bătrâni (din care fac parte junii care sunt căsătoriți) și Societatea Junilor Naționali Alb, care au ca scop păstrarea tradițiilor strămoșești din Șcheii Brașovului.

Implicarea (financiară, umană, donații de tot felul) comunității în construirea acestei biserici este o dovadă de unitate, necesitate spirituală și identitară a românilor din Șchei. Poate acesta este și motivul pentru care este atât de îndrăgită. Vizitând biserica vă alăturați brașovenilor care în decursul secolelor au cultivat românismul în sensul frumos și deplin al cuvântului.