Restaurantul „Panoramic” (cu releul TV) este construcția aceea stranie cocoțată pe spatele muntelui Tâmpa. Chiar dacă seamănă cu o plută fistichie pentru pești, ea oferă băuturi reci, mâncare bună, priveliști minunate și o întâlnire cu răcorea pădurii. O aventură din scurt!
E sâmbătă, e cald, e zi liberă. Poate locuiești în Brașov sau poate ai venit de la șes ca să te bucuri de o zi la răcoare de pădure. Ce să faci ca să umpli acest timp cât mai bine?! Cum să împaci dorința de a vedea orașul cu aceea de a simți puțin muntele? Nu prea ai condiție fizică și nici nu ai chef să faci vreun traseu, dar vrei să te și relaxezi și să ai și sentimentul că hoinărești. Ai nevoie de ceva relativ ușor, dar plin, consistent, extraordinar. Ei bine, am ceva pentru tine: un traseu, o drumeție care are toate ingredientele dorite. O plimbare la „Panoramic”!
Evident știi, ai auzit despre Tâmpa, muntele care străjuiește Brașovul, care stă deasupra orașului vechi și pe care îl vezi cam de pe oriunde. E ca un dinozaur mare și blând, cu blană deasă, verde. Doarme cu capul lui mare pe labele din față, așezat spre Șchei. Doarme iepurește, simte tot și vede tot. Cam pe unde are gâtul gros, oamenii au făcut un fel de turn de observație, în felul în care indienii pun astfel de invenții pe elefanții lor. Ăsta e „Panoramicul”. De la el până jos e o dungă, ca un fel de cărare dreaptă, de parcă pe acolo ar trebui trecut vreun căpăstru. Să ne lămurim...
La începutul anilor `70 pe coama dinozaurului a fost construit un releu de televiziune; odată cu el un restaurant. I-au spus „Panoramic”, lesne de înțeles de ce: locul, poziția oferă o deosebită panoramă, adică o priveliște cu orizont larg, o privire de ansamblu asupra orașului vechi. Cam ce văd probabil vulturii în planarea lor. Asta e ținta pe care ți-o propun. Și ca să nu te chinui, vom face astfel: de la magazinul Star urcăm pe alee în sus spre munte. De la primul turn pe care îl vezi – „Bastionul Postăvarilor” – de unde începe promenada de sub Tâmpa și se desfășoară ce a mai rămas din fortificațiile din această parte a cetății, mergem puțin pe alei și ajungem la un restaurant care se numește „Casa pădurarului”; exact lângă este Telecabina. Vom urca cu ea. Până sus (Tâmpa are 960 de metri) vom face aproape 3 minute. Traseul are o lungime de 573 de metri. Vom merge cu o viteză de 6 metri pe secundă. Suficient ca să vezi cum crește imaginea de sub ochii tăi și să poți face câte poze vrei. Gata, am ajuns! Știu că priveliștea te lasă mut, dar dacă vrei, putem sta puțin pe terasa restaurantului la o bere rece, ca să te aduni. După aceea mai urcăm puțin ca să te duc să vezi orașul și mai bine. Gata. De aici se fac cele mai faine fotografii cu Piața Sfatului și cu tot centrul cetății.
E că de pe terasa asta se vede fabulos?! Ei bine, aici a fost pe vremuri un alt restaurant deschis pe la 1890, un restaurant cu berărie. El se numea „Bethlen” sau Restaurantul din Grota Bethlen, după András Bethlen, ministrul agriculturii maghiar care vizitase Brașovul în 1891. Era un loc foarte iubit de brașoveni, care rămâneau până seara târziu ca să vadă luminile orașului. Terasa asta au făcut-o în 1905, atunci când au extins locanta. După 1948 restaurantul s-a numit Cabana-restaurant Tâmpa și a rezistat până prin 1977 când un incendiu a mistuit totul. A mai rămas, cum spuneam, doar terasa și urme ale „căzilor” de piatră pentru răcit sticlele, acolo în mica peșteră. Aici, în drepta, cum te uiți spre oraș, vezi literele astea imense care alcătuiesc numele orașului (din punctul meu de vedere o idee nefericită – parcă brașovenii sau călătorii nu ar ști unde au venit! O copie aiurea după ideea Hollywood-ului! Aidoma au făcut și la Râșnov.). Cele de acum sunt cam din 2006 (și sunt iluminate), pentru că precedentele (din 2004) au fost smulse de un vânt deștept.
Gata, dacă vrei să faci și un drum prin Piața Sfatului și pe străduțele din jurul ei, ar fi timpul să mergem. Pentru ca să simți și puțin muntele (doar ai vrut și asta) propun să ne întoarcem pe jos. Până la poale vom coborâ aproape o oră, mers relaxat, prin pădure. Sunt 25 de serpentine (tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Brașovului). Pe drumul ăsta șerpuitor, zi de zi, cel care avea restaurantul „Bethlen”, urca cu măgărușul sticlele ce urmau a fi servite mușteriilor. Mai trebuie să știi că acum mergem printr-o rezervație naturală de tip floristic, faunistic și peisagistic (înființată în 1980), declarată în 2000 arie protejată de interes național. Apoi la o altă întâlnire îți voi povesti despre tot ce înseamnă Tâmpa pentru brașoveni, despre poveștile și istoria ei, despre celelalte trasee, despre tot ce are de oferit celor care știu să o caute. Pentru azi, pentru o drumeție, e suficient! Sunt sigur că te vei întoarce și că deja te-ai îndrăgostit de acest munte domestic al Brașovului, de acest plămân cu aer răcoros, de acestă sufragerie spațioasă cu dantelărie preafrumoasă. Rămâi cu bine și la bună revedere!
