Despre concert în sine (tehnic) nu se cade să mă exprim, pentru că deși sunt un meloman nu sunt un specialist, dar ca poet pot vorbi despre sensibilitate, despre vibrație, despre contagiere, despre nimb. Pot mărturisi că le-am simțit, pot zice că ne-au transportat undeva unde timpul se suspendă și nostalgiezi după fericire și prea plin. Pot da scris că s-au îndeplinit condițiile unei stări de poezie, care dacă s-ar fi transcris (imediat) în cuvânt ar fi dat un poem despre adevărata fire. Așa am simțit. Ca o plimbare văratecă, ușoară, desprinsă, într-un fel de poiană copleșită de flori.
Apoi spun că m-a impresionat senzația de mare firesc cu care cele două artiste au interpretat, mi-a plăcut curgerea fină, fără asperități, a dialogului între pianul-mamă și pianul-fiică (în fapt, un metadialog) unindu-se într-un consens în care doar iubirea reușită și rotundă poate face punct. Un exemplu copleșitor și rar de transmitere reușită a unor exigențe și a unor concepții înalte despre artă. Pentru că în lumea artistică (nu-i așa?) nu prea avem înfățișări ale proverbului românesc cu așchia care nu sare departe de trunchi.
În fine…pentru cine nu știe Liliana Iacobescu este o mare personalitate a culturii brașovene și nu numai, este un mare profesor (cadru didactic la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Braşov din 1993 și prof. univ. dr. începând cu 2002) și un artist de vocație. În ultimii ani a avut frecvente apariții pe scena Ateneului Român, iar anul trecut a susținut trei recitaluri la Viena (împreună cu violonistul Valentin Șerban). A imprimat trei CD-uri și a semnat șase cărți în domeniul muzical.
Ana Szilagyi, fiica doamnei Liliana Iacobescu, a început studiul pianului cu mama sa, continuând apoi la liceele de profil din Brașov și din București. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București (compoziție și orgă), iar în anul 2002 primește Bursa „Herder” și se stabilește la Viena, unde urmează un Master în compoziție electronică și teoria muzicii. Personalitate complexă și polivalentă, în anul 2011, obține titlul de doctor în filozofie cu teza „Incomensurabilitatea în Opera-trilogie Orestia de Aurel Stroe”. În prezent, predă pian la Conservatorul „Richard Wagner” din Viena. A primit mai multe premii pentru compoziție, cel mai prestigios fiind premiul „Theodor Korner”, aflat sub înaltul patronaj al președintelui Austriei.
