„E o viaţă culturală bogată în Braşovul de azi”

 

Domnule Topolog, cunoașteți la fel de bine tainele creației literare, dar și pe cele ale managementului cultural. Din ambele perspective: cum simțiți viața culturală din orașul coroanei? Ce-i lipsește și ce ar întregi-o? 

E o viaţă culturală bogată în Braşovul de azi, asigurându-se ceea ce numim continuitatea culturii. Această continuitate se rezolvă, în primul rând, prin instituţiile de cultură şi artă: Opera, Teatrul Dramatic, Filarmonica, Biblioteca Judeţeană, Centrul de Cultură Reduta, Muzeul de Artă, Etnografie, Al Civilizaţiei urbane, al Primei Şcoli Româneşti etc. Vin la rând Festivalurile de cultură şi Artă, naţionale şi internaţionale, expoziţiile, târgurile de carte şi muzică, meşteşugăreşti etc. Nu este etapă a anului în care să nu aibă loc un act, de fapt, mai multe acte de cultură. Apoi avem Uniunile de creaţie, casele de cultură, (ca cea a studenţilor); adăugăm prezenţa numeroasă a tot felul de trupe şi formaţii artistice, inclusiv străine. Deci, oferta e bogată, variată, atractivă şi de calitate. Nu lipseşte nici beneficiarul: publicul, fie statornic, fie în trecere. Un singur exemplu: recent, s-a desfăşurat în Braşov Transilvania Cor-Fest, cu formaţiuni corale şi simfonice din ţară şi externe (Orchestra simfonică din Bilbao-Spania ş.a.m.d.). Deci, un festival coral şi instrumental, în cea mai bună linie clasică. Şi seară de seară, Aula Magna a Universităţii Transilvania a fost plină cu public de toate vârstele.

Ce lipseşte? Fără îndoială, mediatizarea. Şi de presă, şi televizată. Şi nu numai pe plan local, central e şi mai rău. Redau televiziunile centrale ce se petrece cultural la Braşov, de exemplu? Şi situaţia e la fel şi cu alte centre. Şi-aşa am ajuns de nu ştim unii de alţii. E o realitate obiectivă să fie aşa? Probabil că da, dar lipsesc oamenii meseriaşi de televiziune, unde domină necultura. Fenomenul e mai complicat. Noroc că local, faptul de cultură se produce şi merge la consumator. Ei, şi asupra acestuia se poate discuta. În esenţă, tineretul – în mică măsură – consumă actul de cultură veritabil. Şi-aici sunt explicaţii şi motive. Şi mai e ceva foarte important: timpul pentru cultură. Acest timp, oamenii nu-l prea mai au, din motive, în primul rând, economice. Concluziv, spunem precum Eminescu: „Arătaţi-mi un oraş mai patriot – şi-adăugăm: cultural şi european – ca Braşovul”. E clar, deci, că Braşovul este un oraş multicultural, aici creând cultură germanii, românii, maghiarii.

 

Cum influențează politicul viața culturală a burgului?
Politicul şi culturalul? Nu prea merg mână-n mână. Politicul trebuie să aibă bani să-i îndrepte spre cultură. Şi nu prea îi are, iar doar cu sponsori nu se rezolvă marile fapte de cultură. Dispar festivaluri, concursuri şi talente, fiindcă lipseşte susţinerea. Sunt pe ici-pe colo şi asemenea susţineri, dar nu ca fenomen. Uniunile de creaţie n-au nici o susţinere. Ăsta e un lucru clar, dar şi instituţiile de-abia suflă financiar. Şi aşa minunatele iniţiative mor. Dar Braşovul e, după părerea mea, într-o clară revigorare culturală. Doar presa culturală e descoperită. Pe partea tv stăm mai bine, mai ales prin câţiva realizatori inimoşi de la MIX TV, TVS, Antena 1, Digi 24.

 

Ca profesor, dar și ca editor ați devenit un apropiat al aspiranților la titlul de scriitor. Domnule Topolog, cum poți devenii scriitor? Ce sfat i-ați oferi unei persoane cu astfel de aspirații?
Da, am făcut câte ceva pentru cultura şi învăţământul braşovean, fie ca director al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”, fie al Centrului Cultural Reduta (Festivalul Internaţional de Folclor „Garofiţa Pietrei Craiului”, de exemplu), dar şi ca editor al revistei şi editurii „Dealul Melcilor”, sau ca preşedinte al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor timp de 12 ani, filială pe care, pur şi simplu, am reclădit-o din ’89. Şi-am lansat o serie de scriitori – prezentarea de carte nouă fiind pentru mine o preocupare de bază. Cât priveşte sfatul ce-l dau condeierilor aspiranţi la titlul de scriitor: a) să citească întruna, mai ales cărţi din toate domeniile, pentru a deveni un stăpânitor autentic de cultură, deci pentru a fi cult; b) să exerseze scrisul literar pentru a vedea unde-i merge şi-a ajunge în stăpânirea limbajului literar (deci pentru a vedea dacă are înclinaţie spre creaţia literară, că trebuie şi asta); c) să dea spre confirmare texte de-ale sale unui specialist; d) să aibă răbdare, răbdare şi iarăşi răbdare, evident, muncind şi iarăşi muncind. Trebuie să dea astfel, de apă (vezi poezia lui Blaga: „...Şi-n curând vei da de apă!”). Consecvenţa e hotărâtoare odată cu mişcarea printre confraţi şi faptele de cultură.

 

Ce înseamnă să fii un scriitor autentic?
Să iasă din ceea ce elaborezi, marca proprie: stilul. Elaborarea de text e calea spre stil. În cadrul acestei elaborări se desluşeşte tot mai mult înclinaţia (talentul), dacă natura ţi-a dat-o. Dar, cum spuneam, confirmarea vine greu şi după multă răbdare şi muncă. Nu se poate să nu vină.

 

Cum poate cultura – și literatura în special – să fie seducătoare pentru un adolescent, pentru un tânăr?
Citind întruna, mai ales ştiinţă, dar şi literatură, evident, făcând şi studii în domeniu. Dacă nu apare dragostea de carte (de carte, nu de altceva) de mic, n-are cum ajunge la dragoste de scris. Adeseori întreb (la întâlnirile literare) elevi, adolescenţi: „Vrei să te faci scriitor?”. Bine, atunci ţine-te serios de şcoală şi stai pe lângă profesorul de limba română, bate-l la cap. O, şi-acum e bine! Cunoşti şi-o limbă străină de circulaţie. Citeşti în original, şi nu e puţin lucru. Şi mai e ceva: să fii tot timpul îndrăgostit de ceva (cineva). Ca Maitreyi de copacul din grădină.