Biserica Sfântul Bartolomeu

Am vizitat biserica aflată în pline prăgătiri pentru sărbătoarea ce va avea loc în 31 august 2015 (detalii la subcapitolul „Istoric confesional”). În curtea interioară se instala cortul, doamne joviale aranjau mesele, împleteau ghirlande și făureau buchete de flori, vesela era sortată, etc. Așteptam parcă să înceapă balul, dar spațiul, oarecum sobru, mi-a reamintit că eram într-un lăcaş sacru. Câțiva domni blânzi tundeau iarba, se îngrijeau de aleile cimitirului, se verificau unele detalii tehnice sau alte îndeletniciri care oricum îmi depășeau priceperea. Se vorbea în germană, iar pe fundal muzica barocă însoțea și făcea mai plăcută munca. Nu păreau încrâncenați ori grăbiți. Lucrau în ritm ardelenesc, dar cu rigurozitate germană. Cu sfială am început să fotografiez curtea, cimitirul și să vizitez biserica. M-au rugat să nu-i fotografiez și le-am respectat dorința. Am încercat să fiu cât mai discret, deși nu mă simțeam un intrus, ci oricând un binevenit.

Istoria bisericii trebuie căutată undeva în jurul anului 1200. „Bazilica romanică”, a fost la momentul construcției sale, una dintre cele mai mari biserici din Transilvania. Această primă construcție a fost distrusă în anul 1241, în urma invaziei mongole. Pe ruinele vechii biserici a fost ridicat actualul edificiu a cărei primă atestare documentară datează din anul 1417. Așezarea din jurul bisericii a fost prădată și invadată între anii 1421 și 1438 de către otomani, iar în anul 1460 a fost jefuită și suburbia incendiată de către armata lui Vlad Țepeș, care era atunci domnitorul Țării Românești. În 1611 biserica a fost aproape în totalitate distrusă și abia după mai bine de o jumătate de secol a putut fii rezidită. „Marele Incediu” pe care l-a cunoscut Brașovul în anul 1680 nu a cuprins și biserica Sfântul Bartolomeu, rămânând astfel „în picioare” la puțini ani după reconstrucție.

Dacă prima biserică a fost o bazilică romanică, reconstrucția s-a bazat pe o structură gotică de factură burgundă cu un sistem de bolte specifice goticului timpuriu, executat de șantierul mânăstirii cisterciene de la Cârța (Județul Sibiu – astăzi se păstrează ruinele acestei mânăstiri și o capelă. O construcție cisterciană bine conservată se află în Sântămărie Orlea, județul Hunedoara.) În secolul XVIII biserica primește o orgă, un altar nou și un amvon. Orga actuală păstrează doar prospectul pentru că cea inițială a fost înlocuită în 1923. În 1822 turnul bisericii se prăbușeste în timpul cutremurului fiind reconstruit abia în 1843. Turnul are trei nivele cu cornișe de brâu. Primul nivel amintește de vechea structură prin ferestrele rotunde cu cvadrilob, al doilea se remarcă prin ferestrele neogotice și ultimul nivel este cel pe care este montat un ceas (funcțional și astăzi). Exteriorul bisericii este tipic cistercian. Un element inedit este dat de faptul că pe peretele sudic se află un ceas solar. În interior se păstrează piese de mobilier liturghic dar și stranele meșteșugărești. S-au conservat, nu într-o stare prea bună, câteva fragmente de picturi murale cu scene din viața sfinților Bartolomeu și Nicolae. Sextil Pușcariu o descrie ca fiind „nu o simplă casă de rugăciuni sătească, ci o catedrală mică orășenească”.

Este cunoscut faptul că Reforma religioasă protestantă s-a răspândit repede, pornind de la Brașov, în rândul sașilor transilvăneni. Astfel, începând cu anul 1543, biserica este de confesiune evanghelică lutherană. Comunitatea nu era independentă, ci aparţinea de Biserica Negră și era, inclusiv, sub tutela economică a acesteia. De la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX se ridicau voci care erau nemulțumite de modul în care erau tratați și de faptul că Biserica Neagră desemna predicatori slab pregătiți. Independența față de aceasta este obținută în 1863 și separarea se menține și în zilele noastre. Pe peretele vestic se află o inscripție care amintește de acest eveniment important pentru comunitatea din Bartolomeu. Sărbătoarea Sfântului Bartolomeu este celebrată și astăzi, consemnând singurul hram bisericesc al Bisericii Evanghelice din România care nu a fost desființat de Reforma Religioasă. În curtea interioară este și un cimitir îngrijit al comunității, unde numele celor care au contribuit la păstrarea identității religioase și etnice este cinstit așa cum se cuvine.

Biserica a fost considerată încă de la început un loc în care să-și găsească refugiu locuitorii, în cazul unor invazii sau din fața oricărui pericol care ar fi amenințat comunitatea. Acum ea este un scut spiritual, cultural, autentic și viu. Biserica găzduiește festivaluri de muzică sacră și corală devenind un important reper cultural, nu doar confesional, al Brașovului. Lăcașul de cult este unul din nucleele turistice de vază ale Brașovului. Veniți să vizitați o biserică vie și dinamică a cărei comunitate, deși restrânsă, punctează încă istoria Brașovului.

Adresa: Strada Lungă numărul 251, Braşov
Tel.: 0744 326.825
 

Program de vizitare:
Luni-Vineri: 9:00 - 12:00;
Joi: 9:00 - 12:00 şi 15:00 - 17:00