„Este esenţial să ştii să asculţi şi să îţi cunoşti ofertele”

Prima oară drumul a fost lung cât o zi de post, dar memorabil, fiindcă l-am parcurs cu trenul şi am avut timp să mă gândesc la opţiunile pe care le aveam: veneam să dau examen la facultate şi mă înscrisesem la trei facultăţi în acea toamna a anului 1997. Am dat examen în Bucureşti, în Braşov şi urma Craiova, la care am renunţat ulterior din cauza decalării examenelor. Am reuşit în Braşov, ceea ce m-a bucurat enorm, fiindcă aici m-am simţit ca acasă de la bun început .

Legea lui Keops spune că „nimic nu se construieşte vreodată după plan sau din bugetul alocat”! Îmi place să cred că totul în viaţa aceasta este o chestiune de „alegeri”, însă, de data asta, a fost „destinul”. S-a întâmplat să mi se fure banii de taxă (iniţial intrasem la o facultate privată) şi nu puteam să le spun alor mei acest lucru, fiindcă ştiam ce efort depuneau ca să mă susţină la facultate în Braşov. Şi de aici a început totul. Tatăl unei colege de facultate mi-a împrumutat 150 de dolari să-mi plătesc taxa şi urma să-i înapoiez. Acela a fost momentul în care m-am gândit că trebuie să mă angajez undeva chiar şi part-time ca să pot înapoia datoria. Această şansă mi-a fost oferită de dl. Adrian Pop din cadrul firmei „Tergo”, unde am şi activat doi ani, full-time. Spun full-time fiindcă domeniul imobiliar este unul în care lucrezi cu oameni, pentru oameni şi aici nu îşi au loc „jumătăţile de măsură”.

Zâmbesc şi deja în gând fac nişte calcule: nu îmi vine să cred că au trecut 16 ani. Nu-i simt şi cred că acest lucru se datorează pasiunii cu care lucrez, fiindcă mie chiar îmi place ceea ce fac şi, dacă ar fi să o iau de la început,  aş alege acelaşi domeniu. Zilele unui consultant imobiliar nu sunt trase la indigo şi probabil că tocmai lipsa monotoniei sau rutina face ca domeniul imobiliar să fie unul incitant. Fiecare zi poate aduce noi provocări, iluzii, deziluzii, succese… depinde de fiecare cum ştie să le fructifice şi să înveţe din ele. Tot ceea ce ni se întâmplă zi de zi, bun sau rău, ajută la formarea noastră că indivizi şi asta se reflectă şi în ceea ce facem. Atitudinea este cheia! Ţine de noi felul în care ne gestionăm relaţiile cu clienţii, timpul petrecut în birou sau pe teren.  

Pasiunea cu care îşi exercită meseria este primul ingredient, apoi urmează atitudinea, disponibilitatea, răbdarea, perseverenţa şi consecvenţa. Multe tranzacţii nu ajung să fie finalizate fiindcă  pe parcurs se pierde „entuziasmul” broker-ului,  care nu mai ţine legătura cu clientul şi care se lasă „căutat” de către acesta. Clienţii te vor aproape de ei, să le înţelegi cerinţele, să îi asculţi şi să le oferi alternative, fără a fi agresiv. Nu trebuie să convingi pe nimeni de nimic, trebuie doar să creezi condiţiile în care clientul se convinge singur că ceea ce i-ai prezentat este o alegere optimă pentru el.

Domeniul imobiliar este unul solicitant în care formarea profesională ar trebui să ocupe un loc important. Nu pot spune că în 2015  vând la fel ca în 2000 sau în 2007. Calitatea serviciilor este alta, mult mai diversificată, serviciile oferite sunt mai complexe, iar cerinţele mult mai mari. Ca să fii competitiv şi prezent într-o piaţă, trebuie să fii pregătit mai întâi să oferi şi de abia apoi să ceri! Este, totodată, un domeniu complex şi activ în care nu te ocupi doar de vânzări şi închirieri, efectiv. Nu are importanță dacă vinzi o casă, o cratiţă, o asigurare sau o maşină. Vinzi beneficii! Dar pentru asta este esenţial să ştii să asculţi şi să îţi cunoşti ofertele. Am avut, spre exemplu,  un client care căuta un apartament la casă cu un buget iniţial de 165.000 de euro şi după vizionarea a cinci apartamente, i-am prezentat o casă listată la 350.000 de euro şi pe care am tranzacţionat-o la 260.000 de euro. Pentru mulţi va părea un film SF, dar asta a fost realitatea. Am ascultat clientul, am înţeles de ce are nevoie (de un spaţiu mai mare), am aflat că şi bugetul poate fi mărit pentru un imobil cu o structura utilă şi funcţională şi bine amplasat. Pe de altă parte, cunoşteam bine şi oferta, faptul că proprietarul era dispus la o negociere mai mare şi pentru care făcea sens vânzarea în condiţiile date, datorită unei alte achiziţii, care compensa oarecum preţul mic acceptat.

Fiind o fire activă, mi s-a potrivit „mănuşă” genul acesta de activitate. Faptul că poţi cunoaşte oameni noi, din categorii sociale diferite, cu caractere şi tipologii diferite, îţi dă o altă perspectivă asupra muncii tale. Satisfacţii sunt multe, iar stresul poate fi mare doar dacă nu reuşeşti să îţi gestionezi timpul şi resursele. Totul ţine de noi, de aşteptările pe care le avem, de motivaţiile pe care ni le insuflăm şi de limitele pe care ni le impunem, uneori fără să ne dăm seama.

 
Ce te-a determinat să îţi deschizi propria firma în 2013?

Experienţa celor 13 ani în cadrul firmei Brahouse m-a pregătit pentru această nouă provocare şi o consider o evoluţie firească a lucrurilor. M-am bucurat de întreg suportul foştilor colegi, parteneri şi chiar clienţi cu care am colaborat şi care m-au felicitat pentru alegerea mea. Motivul pentru care am ales denumirea de Startimob este pentru că eu consider această etapă ca pe un nou început, un nou start, în ciuda celor 16 ani de experienţă  în domeniul imobiliar.

Piaţă imobiliară din Braşov a fost întotdeauna dinamică. Imobilele nu s-au mai tranzacţionat la valorile cu care ne obişnuisem în 2007-2008, însă, s-a păstrat dinamica vânzărilor datorate în mare parte şi diversităţii  firmelor şi a activităţii acestora pe piaţă. Cererea pentru locuinţe noi este în creştere ceea ce a dus la micşorarea preţurilor pentru locuinţele vechi, iar singurul segment care a rămas constant este segmentul închirierilor. Dacă în anii trecuţi existau cereri de la firme existente pe piaţă şi care doreau numai relocarea la un spaţiu mai mic din cauza restrângerii activităţii sau a optimizării cheltuielilor, acum se pot vedea investiţiile unor companii noi pe piaţă, care aleg Braşovul în detrimentul altor oraşe.