Modarom-ul este turnul din capătul străzii Republicii. Este locul în care brașovenii își dau întâlnire, este locul de unde îndrăgostiții încep mână-n mână promenada prin cetate, este punctul de unde oamenii pleacă să aleagă un loc de stat la taifas.
Fiecare oraș are locurile lui de întâlnire, are anumite zone, puncte în care oamenii își propun să se vadă. Punctele acestea sunt fie foarte cunoscute (Biserica Neagră, Piața Sfatului la fântână, în Livada Poștei ș.a.m.d. pentru Brașov), fie sunt stranii și ies în evidență prin ceva, astfel că, într-un fel sau altul, toți ajung să le cunoscă. Devin (spunem) repere de orientare. În anumite orașe unii se văd la nu știu ce ceas, la vreun monument; în București (dacă nu mă înșel) oamenii își dau întâlnire la statuie (a lui Mihai Viteazul), la Universitate și mai știu eu pe unde…Cert e că peste tot există astfel de locuri consacrate, astfel de puncte care se umplu de energia bună a revederilor, de bucuria îmbrățișărilor de regăsire sau/și de nervi și de flori aruncate pentru că ea nu a venit sau pentru că a depășit sfertul academic. Dacă ai avea timp să te așezi o zi întreagă într-un astfel de loc ai vedea frânturi din o mie de povești; astfel de locuri sunt adevărate puncte nodale, aici se întâlnesc și se întretaie destine, fire ale vieții peste alte fire ale vieții. Poți, dacă vrei, să intri în orice poveste pentru că aici e o stație bună ca să urci sau să cobori.
Ei bine, un astfel de loc plin, în care nu se vinde nimic și nu se cumpără nimic, dar oamenii stau și așteaptă, este, în Brașov, clădirea Modarom-ului. Ea este așezată la capătul străzii Republicii, principala stradă comercială a cetății, coloana vertebrală a zonei vechi; loc de promenadă și de poză, pietonala plină de turiști și de snobi. Ea se oprește în Piața Sfatului și are în față, ca un far, turnul bătrânei Biserici Negre.
Nu există brașovean nativ sau adoptat care să nu își fi dat măcar o dată vreo întâlnire la Modarom, fie pentru vreo chestiune de iubire, fie pentru începutul unei întâlniri de afaceri, fie pentru alte pricini. Aș risca să spun că punctul ăsta ar fi numărul unu într-un posibil top al locurilor de întâlnire din Brașov. Mai mult, el a intrat așa de adânc în conștiința localnicilor încât a virat-o spre banc: oamenii spun că se întâlnesc sau îți dau întâlnire (mai ales dacă ești străin) „la colțul Modaromului”. Dacă vă uitați la poze sau sunteți brașoveni știți că această clădire nu are nici un colț pentru că este rotundă, astfel încât e practic imposibil aici „să dai colțu’” sau să te așezi „la colț”. Așa că ceea ce un mucalit a spus, ca să pară spiritual, a intrat în folclorul zonei ca și când ar fi fost de când lumea. Nu ne rămâne decât să zâmbim și să continuăm farsa! Doar suntem orașul brașoavelor, nu?
Puțină istorie
A fost un timp în care eram împotriva acestei clădiri pentru că era comunistă și pentru că îmi părea urâtă și nepotrivită cu tot ce este în jur. E cert că e destul de diferită de tot ce arată strada Republicii, dar dacă ești atent și o pui în legătură cu Hotel Capitol pare mult mai adecvată. Apoi dacă o privești cu insistență poți observa că are o frumusețe a ei și că seamănă cu o coroană, că face trimitere la o astfel de podoabă. Cred că arhitectul a avut o astfel de intenție dorind să arate și așa că Brașov este Orașul Coroanei (Corona, Kronstadt).
La capătul străzii Republicii, înainte de Modarom, era renumita vilă a inginerului Christian Kertsch. Acesta (născut în 12 februarie 1839, la Brașov; cu studii la München), în 27 august 1884, este acceptat ca inginer al orașului, dar practică deopotrivă și arhitectura la nivel de înalt profesionalism. Printre realizările sale arhitecturale se remarcă propria sa locuință din Brașov (combinată cu spații comerciale) construită în mai multe etape începand cu 1886 și finalizată în 1888. Vila a fost vândută la un moment dat lui Ion Baiulescu, iar în al Doilea Război Mondial a suferit serioase stricăciuni. Regionala CFR a refăcut-o şi şi-a stabilit sediul în ea, iar ulterior comuniștii au dărâmat clădirea și au ridicat în 1967-1968 clădirea Modarom-ului, după planurile arhitectului Nicolae Niculin.
Înainte de vila Kertsch exista în acestă zonă poarta principală a oraşului (care se afla în capătul dinspre Prefectură). De aceea numele străzii Republicii era Strada Porţii sau Purzengasse (după cum îi spuneau sașii) sau Kaputca (după cum îi ziceau ungurii). Ulterior s-a mai numit și a Căldărarilor (de la breasla care avea aici ateliere) și strada Carol.
Încă de la deschidere în turnul Modarom a funcționat Casa de modă din Brașov. Aici erau bijuterie, atelier de croitorie, tricotaje ș.a.m.d. și toți ștabii își făceau haine la comandă încercând să fie „la modă”, adică în acord cu ceea ce se întâmpla în demonizatul Apus. În 1991 s-a înfiinţat MODAROM S.C.M., ca societate cu capital 100% privat, păstrând marca și specificul activității de dinainte: producţia de confecţii îmbrăcăminte la comandă pe bază de măsură şi probă şi producţia de bijuterii. Pe lângă asta, acum, aici se mai află sediul ProTv Brașov, clubul Times și diferite spații care se închiriază după dorința clienților.
Pe lângă activitățile acestea vremelnice Modarom şi-a dobândit onoarea de a păstra urmele gloanțelor din 1989. O bună bucată de timp această clădire a fost dovada că în Braşov au murit oameni pentru libertate și pentru demnitate. O parte dintre ei sunt înmormântați peste drum, în Parcul Eroilor. Modarom-ul a intrat atunci în amintirile și în poveștile celor ce și-au riscat viața în acele zile. Se cade să nu-i uităm!
În fine…atunci când veniți în Brașov și vreți să ne vedem, locul de întâlnire este, evident, Modarom!
