Am început turul muzeelor relativ târziu, în jurul orei 22.30. Am hotărât să îl facem în doi. E mult mai plăcut așa. Poți povesti și schimba rolul de ghid. Iese un fel de oglindire, un fel de cerc.
Mai întâi consulți lista muzeelor care-și deschid porțile pentru vizitatori și-ți faci un mic plan de bătaie: „Hai să începem cu Muzeul de Istorie (găzduit în superba clădire barocă a Casei Sfatului), apoi să coborâm spre Muzeul de Artă, să dăm o tură la cel de Etnografie, apoi să ne reîntoarcem spre Piața Sfatului pentru Muzeul Imnului Național – Muzeul „Casa Mureșenilor” și poate, la final, mai prindem Casa Galbenă, adică renumita Casa Memorială „Ștefan Baciu”. Zis și făcut! Un plan de bătaie pentru o noapte albă cu muzee (poate și cu muze?).
Ne așezăm la coadă și așteptăm la Casa Sfatului. Ni se dă un bilet de intrare cu titlu gratuit și ni se spune că doar așa pot și ei să afle ce număr de vizitatori le-au trecut pragul în noaptea de 21 spre 22 mai. După mulțimea celor ce așteaptă sigur au numărat mult. Muzeul de Istorie, pe care îl mai văzuserăm și tihnit, arată bine, deși are un aer puțin bătrânesc. E limpede însă că e obligatoriu pentru documentarea oricui dorește să cunoască și să iubească Brașovul. Ne-am bucurat să vedem copii cu părinți, care le explicau exponatele.
După Casa Sfatului, pornim prin frumoasa Piață Enescu (care, ca loc ferit și calm, devine unul dintre punctele cele mai îndrăgite de brașoveni și de turiști) și ne îndreptăm spre strada 15 Noiembrie unde ne așteaptă celelalte două muzee: Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie. Mergem liniștiți bucurându-ne de poate prima noapte caldă din acest mai. Nu poți să nu te bucuri de o plimbare prin burg, chiar dacă norii par să strice liniștea nopții printr-o răpăială .
Muzeul de Etnografie ne întâmpină cu frumoasele colecții de costume populare, fotografii și obiecte din Șchei, Ticuș, Dumbrăvița, Cuciulata, Crihalma etc. Puteți vedea, de exemplu, o vâltoare (mașina de spălat „automată” a țăranilor, până nu demult), dar și ceea ce pare piesa de rezistență a muzeului: o impresionantă mașină de țesut cu cap Jacquard 1910-1920, un adevărat război de țesut mecanizat. Muzeul este, evident, de neocolit, deși oferta lui ar merita o locație mai spațioasă. Știm că specialiștii muzeului au întreprins și întreprind cercetări serioase de etnografie și folclor. Gata. Scurt și intens.
Intrăm la vecinii de la Muzeul de Artă. Muzeul găzduiește exponate de mare valoare. Aici se află, de exemplu, tablouri de Aman, Luchian, Dărăscu, Iser, Tonitza, Bernea etc. și mai ales colecția Nicolae Grigorescu donată de C. Alessiu. Lor li se adaugă pictori brașoveni de la Mișu Popp la celebrii confrați sași. La parter stătea un „șarpe” care protesta inteligent cu privire la scandalul retrocedării ce riscă să facă din cele două locașuri de cultură două „muzee pierdute”. Oare e ultima oară când vedem cele două muzee în forma lor de azi?!
Ne reîntoarcem, jalonând printre picături, în Piața Sfatului. Ne ducem țintit la prietenii de la Casa Mureșenilor. Aici ne așteaptă sub numele „Poveștile Arhivei” nu mai puțin de 8 expoziții speciale! De la istoria imnului național, servicii poștale din trecut, copilărie, până la sigilii și publicitatea în vechime. Un muzeu viu, dinamic, mereu gata să provoace concitadinii.
După Casa Mureșenilor ne oprim. Am fi vrut și Casa Baciu, dar ea s-a închis la ora 24.00. Așa că mai ascultăm puțin murmurul cetății și ne întoarcem acasă.
Concluzia? Peste tot a fost mult popor. Lumea a mers ca la o plimbare; și-a dorit să iasă, să socializeze, să nu doarmă, să facă altceva. Până la urmă o vânturare, dar chiar și așa ne-am bucurat că tineri destui au ales să înlocuiască, măcar pentru o noapte, clubul cu o „muzeală”, fie ea făcută pe fugă, superficial, în râs și plin de selfie-uri. Poate cuiva i-a fost ațâțată curiozitatea, poate undeva s-a ridicat un semn de întrebare și unii vor reveni ca să se informeze așezat, calm, autentic. Asta cred că este și ideea unei astfel de inițiative, chiar dacă e sigur că cei ce caută muzeele nu au nevoie de un astfel de prilej. Oricum o fac. Bine există și categoria care se focusează pe un singur muzeu și atunci chiar au un câștig. Cu atât mai mult cu cât intrarea este, să zicem, scumpă. Este poate cazul Branului, Peleșului etc. și a acelor muzee din Vest unde intrarea nu este pe niciunde mai jos de 10-15 euro. Oricum ar fi e o bună aerisire și nu am folosi, așa cum am văzut pe Facebook, cuvinte ca „mocăngeală”, „snobism” etc. Nu știi cum sare iepurele și undeva are loc o convertire!
