Casa Negustorilor

 
Casa Negustorilor și-a început activitatea la mijlocul secolului al XVI-lea, acesta fiind în acele vremuri locul în care negustorii își vindeau mărfurile. Mai apoi clădirea a fost transformată în complex turistic, loc în care voia bună și tradiția românească nu lipseau niciodată.

Clădirea a fost construită între anii 1541 și 1547 de către văduva judelui Lucas Hirscher, Apolonia Hirscher. La acel moment investiția construirii acestei casei a fost de opt mii de florini.
Clădirea are o lungime de 67,40 metri şi este alcătuită din două pavilioane separate și o curte interioară, astfel încât Casa Negustorilor ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea.
Arhitectura clădirii este una deosebită, stâlpii de piatră, arcadele de la parter și de la etaj amintind de stilul renascentist. Un alt element care conferă clădirii un aspect masiv este dat de acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie care coboară până la limita superioară a zidului. În arhitectura Casei Negustorilor este inclusă și o pivniță spațioasă, cu bolți largi și masive, o parte a acesteia fiind amenajată special pentru păstrarea vinurilor.

 

Podul Bătușilor
În acea vreme, toate locurile în care cojocarii și cizmarii își vindeau produsele purtau denumirea de poduri. În acest loc obișnuiau să își aducă mărfurile pantofarii sau bătușii, de aceea clădirea a primit denumirea de Podul Bătușilor. Bătuşii erau micii negustori ai vremii care se ocupau de comerţul cu amănuntul.
În acest fel construcția s-a bucurat de un puternic renume și, de asemenea, a reflectat și puternicul rol comercial al Brașovului. Cu timpul, breslele și toate aceste tipuri de centre de vânzare încep să dispară, iar astfel Podul Bătușilor își încheie funcționalitatea sa tradițională.

 

Transformarea monumentului istoric
Această transformare a avut loc în perioada anilor 1960-1963, perioadă în care construcția primește numele de Cerbul Carpatin. Noul complex oferă clienților săi mai multe spații, printre care: săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie și două terase.
În acea vreme, pentru turiști cea mai importantă atracție era reprezentată de Crama Cerbul Carpatin. În acest loc, oamenii puteau lua parte la degustarea unei game largi de vinuri, acestea fiind aduse din numeroase podgorii ale țării. De atfel, turiștii se puteau bucura și de gustarea unor bucate tradiționale, în prezența unui program folcloric românesc.
În acest context, iubitorii de folclor aveau posibilitatea de a aplauda ,,călușarul”, ,,hora”, ,,hațegana”, ,,învârtita”, ,,sârba” și ,,brâul”, acestea fiind doar câteva dintre datinile transmise din generație în generație.
În zilele noastre, din întregul complex mai funcționează doar cîteva unități sub forma unor restaurante și agenții de turism.