Biserica franciscană „Sfântul Ioan Botezătorul”

 

După o zi destul de călduroasă pentru un început de septembrie am intrat în biserica „Sf. Ioan Botezătorul” cu simplul gând turistic-cultural de a scrie un reportaj, de a face fotografii, fără a fi interesat în mod deosebit de semnificația subiectivă, religioasă pe care o reprezintă lăcașul de cult. Din neatenție nu am încărcat acumulatorii la aparatul foto și nici pe cei de rezervă nu-i aveam la mine. În incinta bisericii erau prize pentru alimentare. O primă decizie de ordin moral religios – se cuvine sau nu să alimentez acumulatorii într-o biserică?! În fine, un fapt nesemnificativ cotidian te poate face să realizezi că ești într-un spațiu dedicat închinării, un spațiu pus deoparte în care guvernează alte legi decât cele după care ne ghidăm sau pe care încercăm să le eludăm zi cu zi. Așa că brusc m-am reconectat la starea de rupere de cotidian și de pășire într-o lume a dedicării. Apoi mi-au zumzăit în cap toate știrile despre ce se întâmplă azi pe pământ. Mi-am adus aminte de André Malraux. E limpede că a avut dreptate. Noile condiții socio-politice și religioase din Orient cu repercursiuni directe asupra Europei confirmă spusele lui: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Dar să revin la oile noastre, adică la desprinderea pastorală.

 

Biserica Franciscană cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, este situată pe strada Sfântul Ioan numărul 7 și deservește mânăstirea franciscană. Este un monument istoric și de arhitectură din secolul al XV-lea (atestare documentară în 1486), refăcut în secolul al XVIII-lea și renovat de două ori în perioada interbelică.

Spre deosebire de alte monumente ale Brașovului aici avem multe surse documentare și date istorice, biografia bisericii neavând prea multe necunoscute. Istoria este oarecum comună, edificiul cunoscând vicisitudinile timpului, capriciile veacurilor și neînțelegerile dintre semeni (incendii, cutremure, nedumerire și dispute cultice).

Dacă în 1486 aparținea de ordinul clariselor, în1543 a fost lichidată. Cum Brașovul a cunoscut o importantă influență a reformei protestante, biserica a intrat în posesia comunității luterane. În 1644 a fost renovată și a servit ca biserică evanghelică. După ce trupele austriece au cucerit Brașovul (1686), iezuiții au exercitat o influență pregnantă asupra comunității. Astfel în 1716 biserica este preluată de către iezuiți cărora le datorăm frumoasele amvoane baroce ale bisericii din 1724. În același an biserica este conferită ordinului franciscan sub al cărui patronaj se află și acum. În 1745 se construieşte o capelă dedicată Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria.

Construcția bisericii este una gotică și este compusă dintr-o navă scurtă trapezoidală și un cor poligonal cu bolte ogive, sprijinit de două perechi de contraforturi treptate. Tavanul bisericii este baroc. În partea vestică a bisericii este montat un turn-clopotniţă de lemn de mici dimensiuni. Ancadramentul portalului are un relief plat specific renaşterii târzii transilvane. Frumusețea aparte a interiorului bisericii este dat de cele trei amvoane sculptate și pictate în anul 1724 într-un stil baroc curat.

 

Pictura
Biserica este sărăcăcioasă din punctul acesta de vedere păstrându-se doar câteva elemente care au fost pictate în perioada interbelică, probabil între 1926 (când se cunoaște o primă renovare a edificiului) și 1940. Au fost redate câteva elemente simbolice: crucea în intradosul arcului de triumf, simbolul ordinului franciscan reprezentat de cele două mâini încrucișate aflat între ostie și potir și un frumos simbol Agnus Dei aflat în centrul bolții. Cel mai mult atrage atenția fresca aflată pe peretele de nord a navei. Într-un discret cadru neobaroc, în grisaille, sunt scene din viaţa Sfântului Francisc.

Concluzie
În goana zilnică, la care ne obligă viața asta postmodernă, opriți-vă o vreme spre vizitare și reculegere la Biserica Franciscană „Sfântul Ioan Botezătorul”. O veți găsi mai mereu deschisă și primitoare.