Până și cei mai mulți dintre brașoveni nu cunosc strada George Barițiu din simplul motiv că este în prelungirea străzii Mureșenilor până-n sensul giratoriu ce te duce spre Schei prin Constantin Brâncoveanu sau te coboară în cetate prin strada Poarta Șchei.O stradă scurtă, dar plină.
Strada George Barițiu este un ciot de stradă, nu mai lungă de 120-130 de metri. Ea este ca un pridvor din care privești și prin care treci pentru a ajunge în Schei sau, invers, în vechea cetate. Este calea spre importante puncte turistice ale Brașovului. Arhitectura caselor este similară cu cea a celor din vechiul burg, case transilvănene, neoclasice, românești sau baroce.
Scurta stradă are câteva insituții importante pentru Brașov: Facultatea de Silvicultură, Arhivele Statului și, mai ales, Maternitatea și inedita Biserică Ortodoxă Grecească. Dar până să vorbim de toate acestea să reamintim personalitatea celui care-i dă numele.
George Barițiu
Este considerat întemeietorul jurnalismului transilvănean și este cunoscut pentru că a militat prin publicațiile sale pentru libertatea și emanciparea românilor din Imperiul Habsburgic. S-a născut la data de 4 iunie 1812, în localitatea Jucu de Jos, într-o familie de preoți greco-catolici. Studiile primare și le-a efectuat în județul Alba, la Remetea, într-o școală unitariană, iar pe cele medii la Liceul Piariștilor din Cluj-Napoca. A absolvit facultatea de teologie din Blaj, însă nu a îmbrăcat niciodată haina preoțească, ci a fost dascăl al Liceului Comercial Românesc din Brașov. Aici, în 1838, a întemeiat, „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc. Tot atunci a început publicarea, a ceea ce astăzi s-ar numi „suplimentul literar” al gazetei și anume „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. A fost ales membru al Comitetului Național Român (de către Adunarea de la Blaj din 3 – 15 mai 1848) alături de Andrei Șaguna, Timotei Cipariu și Simion Bărnuțiu, împreună cu de care a și întemeiat ASTRA. A fost secretarul și președintele Astrei. A fost membru fondator al Academiei Române (1867). A murit pe 2 mai 1893 la Sibiu. Brașovul îi recunoaște însemnătatea prin faptul că Biblioteca Județeană și o stradă îi poartă numele. La fel, două instituții de învățământ private, o universitate și un liceu.
Biserica grecească și Comunitatea Elenă din Brașov
Brașovul este cunoscut și azi ca un oraș cosmopolit și așa a fost dintotdeauna. Comunitatea elenă sau cei care-și leagă rădăcinile astăzi de aceasta nu sunt mai mulți de 250-270 de suflete, dar lucrurile nu au stat dintotdeauna așa. Comunitatea număra peste 1000 de oameni în secolul XVIII, formând alături de sași, maghiari, români, evrei și armeni un oraș multietnic, cu credințe și obiceiuri diferite. Grecii au venit și s-au așezat în mai multe valuri la poalele Tâmpei. Prin secolul XIV primii greci se stabilesc la Brașov, imigrând din Bulgaria de teama turcilor. În secolul XVII (1670) se stabilesc în Brașov alți etnici eleni din Țara Românească, tot din cauza turcilor. Grecii numesc noua casă „Stefanopoli” ceea ce înseamnă orașul Coroanei, după denumirea săsească Kronstadt. Sfârșitul secolului XVIII cunoaște un nou val în care Brașovul primește etnici eleni. Ultima sosire importantă a grecilor în Brașov este consemnată în anul 1860 când aceștia vin din Grecia de Nord, Ioanina, Castoria și Mentsovia. Astfel necesitatea unui locaș de cult (la fel ca în cazul evreilor sau a creștinilor de altă confesiune) era firească. În 1876 se construiește Biserica Sfânta Treime cu o arhitectură specifică secolului al XVIII-lea. Biserica este legată de zidul cetății. Fațada este barocă cu numeroase ornamente reprezentând flori și plante. În curtea bisericii își are sediul Asociația Comunității Elene din Brașov.
Sextil Pușcariu despre greci
„Ei erau în mare parte români macedoneni, în parte greci sau bulgari, albanezi sau sârbi cu sentimente grecești. Întocmai cum nu mai știi astăzi ce slavi sau germani se ascund sub numirea de maghiari, nu se știa exact mai demult ce erau la origine negustorii care-și ziceau greci. Ca în Banat, unde băcanului ii zic românii grec, indiferent de naționalitatea lui, tot astfel săsoaicele din Brașov, când trimiteau servitoarea la băcănie, îi spuneau du-te la prăvălia grecească”.
Facultatea de Silvicultură, Maternitatea Brașov, Arhivele Statului Brașov
Aceste clădiri au aparținut în trecut Cultului Evanghelic, care în prezent le revendică. Dorința acestora este ca după ce obțin revendicările să ofere municipalității clădirile spre vânzare (sau să le închirieze pe sume modice) pentru continuarea activităților curente. Dincolo de aspectele juridice, cădirile în cauză, acestea poartă istoria locului și au fost importante instituții de învățământ. Actuala clădire în care este Materniatatea Brașov a fost o parte din gimnaziul Honterus (înaintea Primului Război Mondial) și a fost construită între anii 1911 – 1913. Clădirea Facultății de Silvicultură (Corpul S cum este cunoscută printre studenți) a fost construită între anii 1874 – 1876 și a găzduit Școala Evanghelică de Fete. Edificiul care astăzi găzduiește Arhivele Statului Brașov este o clădire veche de secol XVI și a fost sediul breslei fierarilor. Aici sunt găzduite documente esențiale pentru istoria Brașovului și a României. Documentul cel mai vechi este un înscris în limba latină din anul 1353. Tot aici este și scrisoarea din 1521 a lui Neacșu de la Câmpulung către judele Brașovului, primul document scris în limba română.
