Această stradă este o continuare a străzii Diaconu Coresi, pornește de la fosta Pizza Iulia și se deschide în Strada Cerbului, în zona cunoscută de brașoveni ca fiind piața „transformatorului”.
Strada Alecu Russo, pe care treci grăbit și cu gândul la viața de zi cu zi, nu-ți spune mai nimic pozitiv. Dimpotrivă, dacă ridici ochii din pavajul stradal și vezi grafitti de pe pereții clădirilor te poate apuca gândul rău și poți scăpa o înjurătură: „Golani nenorociți, ce-au avut cu casele astea?!”. Strada este ca un gang ce pare neîngrijit, pereții au tencuială căzută, decupată de igrasie, cărămizile dezgolite, culorile șterse și abătute. Pavajul nou și nescorojit atenuează impresia de dezordine.
Cu toate astea mie nu-mi pare urâtă și neatrăgătoare. Fac rapid conexiuni cu alte zone pe care le-am străbătut. Oare unde am mai văzut ceva care să-i semene? Grafitti, tencuială decupată, ferestre cu obloane de lemn, felinare mari suspendate sub streașini... mă duc cu gândul spre Veneția. Ei bine, da! Sau, oricum, spre un orășel italian cu case înghesuite ce stau una lângă alta ca într-o strângere de mână sau ca o ținere de după umeri între tovarăși de drum și de peripeții.
Cine a fost Alecu Russo
De stradă nu se leagă niciun eveniment, nu are o istorie aparte sau o clădire de care să se lege doar un nume mare al omului de cultură Alecu Russo (n. 17.03.1819 Chișinău – d. 05.02.1859 Iași). Este cunoscut pentru volumul „Cântarea României”, deși nu și-a revendicat niciodată paternitatea operei și a născut una dintre cele mai mari litigii ale literaturii române. A fost unul dintre cei mai importanți militanți și ideologi ai mișcării de la 1848. De Brașov este legat prin „Casina Română”, înființată în 1835 (despre acest lucru am scris aici ).
Strada azi
Strada, fiind îngustă, a devenit pietonală și primește trecătorii în liniște. Dintr-o dată te trezești pe o străduță fără mașini – asta fiind poate marea bucurie – în mijlocul orașului ai câteva momente în care te poți bucura de liniște. Strada se aseamănă oarecum cu strada Sforii, deși e departe de faima acesteia și nu este căutată dinadins de turiști. Este scurtă (aproximativ 110 – 130 m) și neuniformă, cotită de nu-i vezi capătul, clădiri neuniforme și gârbove.
Artisții vizuali au văzut în strada Alecu Russo un loc grozav pentru photo shooting pentru că este un stațiu avangardist. Cele mai reușite sedințe sunt seara sau pe înserate, lumina difuză a felinarelor mari și fantomatice. Pentru acest motiv vă invit să treceți pe strada Alecu Russo.
