Valer Rus este directorul Muzeului „Casa Mureşenilor”, instituția de cultură cea mai deschisă și mai mobilă din Brașov. La 39 de ani este doctor în istorie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj și un neobosit și nonconformist apărător al culturii brașovene. Vorbim cu domnia-sa despre candidatura orașului de sub Tâmpa la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.
Domnule Valer Rus, Brașovul este și el pe lista orașelor candidate la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Ce șanse avem, cu adevărat, în fața unor nume ca Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova, Arad, Oradea, Alba Iulia, Sfântu-Gheorghe şi Bucureşti?
Avem șansa pe care o are fiecare dintre orașele menționate de dumneavoastră: șansa de a pune cultura înaintea altor priorități curente (educație, sănătate, locuri de muncă, infrastructură, siguranță). O dată într-o generație există șansa ca mediul cultural din fiecare comunitate urbană mai mare din țară să se preocupe de direcțiile strategice, de provocările secolului XXI (internet, comunicare fără precedent, criza refugiaților, relațiile interetnice etc.). Autoritățile locale se folosesc de acest vector al candidaturii pentru a crea documente strategice aduse la zi, pentru a realiza studii sociologice actualizate, de a refuncționaliza spații existente în sens cultural, de a construi altele noi. În concluzie, are și Brașovul o șansă, și, cu siguranță, are deja o serie de realizări, care sperăm să fie urmate și de altele, și cât mai mult timp de acum înainte.
Avem în Brașov o viață culturală de un asemenea nivel, care să ne permită să sperăm la un titlu de o asemenea anvergură?
Există cu certitudine o viață culturală de nivel cel puțin peste media națională, și când spun asta mă refer în primul rând la Barometrul de Consum Cultural pentru anul 2014, respectiv la realitățile din teren. Câte dintre orașele din România au Universitate, Operă, Filarmonică, Teatru Dramatic sau de Păpuși, muzee, biblioteci, arhive, monumente istorice de valoare universală, artiști și intelectuali precum Brașovul? Vă spun eu, nici măcar toate orașele candidate. Întrebarea care merită însă pusă este alta: nu ne dorim ca prin această candidatură să avem o viață culturală și mai demnă de anvergura Capitalei Europene a Culturii? Eu sunt convins că da!
Dacă ar fi, pe scurt, să facem o analiză SWOT a Brașovului din punct de vedere cultural, care ar fi, după părerea dumneavoastră, punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările orașului de sub Tâmpa?
Puncte tari: numărul organizațiilor culturale, calitatea personalului angajat și independent, resurse financiare, tradiție și monumente istorice de prim rang.
Puncte slabe: numărul mic de angajați în unele dintre organizațiile culturale, sprijinirea anemică a sectorului cultural independent, infrastructură deficitară (autostradă și aeroport), calitatea ofertei culturale, concentrarea în zona centrului istoric a ofertei culturale.
Oportunități: un public numeros căruia i se poate face oferta culturală, finanțări naționale și europene pentru infrastructură, educație și cultură, disponibilitatea în embrion a autorităților locale și regionale de sprijinire a culturii.
Amenințări: instabilitatea mediului economic național și internațional, instabilitatea politică locală, regională și națională, amenințările de securitate la adresa Europei.
Personal, care credeți că este identitatea culturală a acestui burg? Pe ce ar trebui să se concentreze cei care construiesc brandul cultural al Brașovului (în vederea acestei competiții și nu numai)?
Suntem unul dintre cele mai vechi orașe dintre toate orașele candidate (și ca atare istoria și tradiția contează mult), cu un parcurs denaturat prin dezvoltarea nesustenabilă a industriei în perioada comunistă, urmată de creșterea accelerată și neintegrată a populației orașului. Suntem singurul oraș candidat cu o populație multietnică și multiconfesională, caracterizată în toate timpurile istorice de coexistență pașnică, constituind astfel un exemplu pentru ceea ce se dorește a fi Europa integrată. Suntem orașul celui mai vechi document scris în limba română, orașul primei școli românești atestate documentar, orașul Junilor Șcheieni, orașul Bisericii Negre, orașul reformei lui Honterus, orașul celei mai mari construcții gotice între Viena și Brașov, orașul Imnului Național, orașul celui mai longeviv ziar de limbă română - Gazeta Transilvaniei. Suntem un oraș cu peste 240.000 locuitori, care merită un viitor mai bun, și prin intermediul culturii.
Credeți că identitatea unui loc (în acest caz a unui oraș) este o chestiune de alegere sau una de descoperire? Cât ar trebui să țină seama identitatea unui spațiu de marketing?
Identitatea unui loc este dată de istorie, geografie, arhitectură și oamenii săi: suntem orașul Bisericii Negre, orașul de sub Tâmpa, orașul Casei Sfatului și orașul unde 200 de bărbați coboară pe cal în Cetate - în fiecare an în Duminica Tomii. Cred că este o problemă de redescoperire, asumare și transfer prin educație către tinerele generații și către turiști. Niciodată nu se face destul marketing.
Dincolo de brand cultural și de identitate, care ar trebui să fie punctele sine qua non ale unei strategii culturale autentice și de viitor?
Strategia culturală are câteva puncte fixe: auditarea realității prezente - cu plusuri și minusuri, cercetarea sociologică a percepției și așteptărilor comunității proprii, respectiv direcțiile de acțiune pentru viitor. Odată identificate problemele e destul de simplu să propui direcțiile de acțiune: democratizarea accesului la cultură (de la centru spre periferie, câte ceva pentru fiecare), profesionalizarea managementului cultural (prin cursuri sau recrutare), atragerea de personal nou și calificat, crearea de infrastructură nouă - clădiri și instituții, modernizarea infrastructurii existente, programe și proiecte culturale de calitate, încurajarea inovației și diversității, încurajarea mobilității locale, regionale, naționale sau internaționale. Vor mai fi și altele, dar vă rog să așteptăm cu toții răbdători ziua de 10 octombrie, când, după depunerea oficială a dosarului de candidatură, vom putea prezenta public toate detaliile.
Faceți parte dintre oamenii de cultură - șefi de instituții implicați în această luptă și știu că ați studiat și dosare ale unor orașe care au câștigat sau care au pierdut competiția; care este logica după care poți fi eligibil? Care ar fi criteriile de judecată?
Eligibil este orice oraș care dorește să candideze. De câștigat câștigă doar orașul care va răspunde cel mai bine celor 6 criterii obligatorii din dosarul de candidatură: modul în care candidatura contribuie la implementarea strategiei culturale, implicarea publicului, dimensiunea europeană, conținutul cultural și artistic, comunicarea și promovarea, respectiv managementul întregului program. Bineînțeles, la acestea mai puteți adăuga, ca la orice lucru judecat de oameni, subiectivismul și aprecierea personală a membrilor juriului. Menționez însă că din cei 12 membri doar 2 sunt din România, ceilalți sunt din Uniunea Europeană, așadar șansele ca partizanatul național să fie decisiv sunt scăzute.
Ce ar însemna dacă Brașovul ar câștiga? Ce perspective se deschid?
Doar cine a văzut Sibiul înainte de 2007 poate înțelege o parte din ce înseamnă Capitala europeană a culturii. Dar o să încerc o mică proiecție: un centru istoric complet restaurat și bine valorificat, instituții de cultură, arte și spectacole noi - inclusiv în cartierele orașului, spații cultural artistice noi, o agendă culturală anuală de cea mai bună calitate și reprezentativă pentru Europa anului 2021, o comunitate mândră că Brașovul nu este doar cel mai frumos oraș din România, ci și cel mai cultural oraș din Europa, mai mulți turiști care ne vizitează și care contribuie la economia locală, locuri de muncă noi și mai bine plătite, mai mulți oameni implicați în industriile creative, respect și apreciere pentru cultură ca factor de dezvoltare.
