Daniela Dumitraşcu este director de marketing la Heidi Chocolat SA. A ocupat aceeași funcție la Delaco România, a fost senior marketing consultant la TriSoft Group și a ocupat mai multe funcții la Kraft Foods (în prezent Mondelez). Este absolventă a Universităţii „Transilvania” din Braşov – specializarea sociologie. Este pasionată de călătorii, de mersul pe munte, de fotografie, de antropologie și de scris (ține un frumos blog: semnul de apă). Vă oferim un interviu-blitz pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere.
Ce înseamnă să fii director de marketing? Cum arată o zi obişnuită?
Sunt anumite elemente care se repetă, de exemplu ședința de dimineață sau căsuța de e-mail care se umple mai repede decât se umple cana de cafea, dar în rest încă nu am avut două zile pe care să le simt la fel. Marele avantaj este că avem fabrica și birourile în același loc și atunci ne putem testa foarte repede ideile și putem să construim unii pe ideile celorlalți.
Ce calităţi (umane şi profesionale) şi ce valori trebuie să aibă un bun director de marketing?
Curiozitate, empatie, curaj, asertivitate și răbdare.
Cum de te-ai întors la dulciuri şi la ciocolată?
A fost singurul job pentru care m-aș fi întors în București.
Eşti de profesie sociolog, dar imedat după absolvirea facultăţii te-ai orientat către marketing şi ţi-ai găsit aici domeniul de excelenţă. Cum de ai ales sociologia şi cât te-a ajutat ea în ceea ce ai realizat până azi? Vede sociologia mai bine decât marketing-ul ?
În facultate am învățat că marketing-ul e făcut de obicei de economiști, iar economiștii fac partea de cercetare cu foarte multe „prefabricate”. De exemplu, chestionare fără ipoteze de cercetare, întrebări multiple. Mi-am dorit să lucrez în cercetare, marketingul nu a fost pe lista mea de priorități. Am avut noroc să cunosc profesioniști foarte buni, care m-au vindecat de percepțiile socio-centriste și care m-au încurajat să folosesc ce este bun din ambele lumi.
Femeie, 34 de ani, director de succes… ce mai adăugăm peste această osatură ca să ne dea Daniela Dumitraşcu ?
Deși fac planuri de media, nu m-am gândit prea mult la mine așa de... socio-demografic. Cât despre succes, cred că mai am multe de dovedit – în primul rând mie. Îmi place să merg pe munte, am prieteni puțini, dar pe care îi pot suna la două noapte, chiar dacă am uitat de ziua lor și nu i-am mai sunat de trei luni, îmi place când văd că am reușit să pun lucruri sau oameni în mișcare.
Eşti interesată de antropologie, povesteşte-ne, te rog, despre Indonezia. Cum de ai ales o astfel de experienţă şi ce ţi-a oferit ea?
După mulți ani de lucrat între 10 și 12 ore pe zi, mi-am permis o pauză. Mi-am propus un an sabatic, pe care până la urmă l-am trăit pe fast-forward, adică în vreo patru luni. Am găsit un program de internship în Indonezia – ca profesor de antreprenoriat într-un liceu. Mi s-a părut foarte aproape de tipul de experiență antropologică despre care citeam în facultate și am mers înainte. A fost prima dată când am înțeles adevăratul sens al șocului cultural, prima dată când am văzut o plantație de arbori de cacao, deși lucrasem șase ani în industria dulciurilor, prima dată când am simțit ospitalitatea – în sensul ei asiatic. Indonezia este o țară preponderent musulmană, dar în care trăiesc alături – uneori sub același acoperiș – și creștini, și budiști, și hinduși. Legendele lor se împletesc, gastronomia este uimitoare. În unele privințe mi-au adus aminte de noi: mulți oameni foarte inteligenți, cu o stimă față de propria nație mai degrabă în curs de formare și cu mult dor de ducă, pe alte meleaguri. De obicei, Australia sau Singapore.
Ai un foarte frumos şi sensibil blog, ce reprezintă el pentru tine – un refugiu, o compensare, o mărturisire etc.?
Mai degrabă un catharsis. Scriu când mă impresionează foarte tare ceva, de obicei ceva ce nu pot să îmi scot din minte altfel decât scriind.
