Așa îl știm de când lumea, deși nimeni n-ar zice că are ceva din înfățișarea locurilor calcaroase, suferind de un alb sclipitor și nefolositor. Ceva în genul acesta am văzut la Capul Caliacra, spre Balcic, unde totul pare proaspăt spoit. Ceva mă îndeamnă spre acest subiect. Lacul și pământul în cauză se află în marginea satului, unde începe unul din drumurile - peste câmp - spre Vânători. ”Cartierul” respectiv are un nume al său: Hâțâna (localnicii îi spun mai simplu - Îțâna).
În anii ploioși, suprafața în cauză, cam de dimensiunea unui parc public răsfățat, devine o baltă și așa rămâne până ce seceta îl aduce la starea alotropică de bază. Cât e baltă, crează reale probleme traversării de pe un drum pe altul. Singuri îmbucurați de situație sunt câțiva copii de prin vecini care, inventivi, sustrag albia familiei, rezervată băii tradiționale de sâmbătă după amiază și, închipuindu-se vreun Pațaikin în devenire, lopătează îmbătați de succes.
Ce vrem să spunem privește posibilitatea de a utiliza în scop comunitar existența unui teren, din câte știu de nimeni revendicat. În ce sens? Zona poate deveni nu după multă vreme un parc al satului, deschis nevoii de odihnă tuturor dar mai ales celor din preajmă. În primul rând lor dar accesul nu impune restricții nimănui.
Văd mai multe posibilități. Cel mai simplu ar fi să se proiecteze aici, după necesare lucrări de îngăduire, o livadă în care pomi fructiferi de diferite feluri să fie sădiți, îngrijiți să crească rațional și aduși în stare estetică și utilitară convenabilă. Vă dați seama cum ar fi să te lași atras în timpul liber de coronamentul în floare al livezii. Un număr de alei, gândite cu grijă pot și trebuie prevăzute cu băcuțe decente, la dispoziția vârstnicilor dornici de sfadă. Copii? Un perimetru din întinderea lacului poate fi transformat într-un regat al lor. Anii din urmă au statuat existența unor asemenea locuri de joacă, risipite prin tot satul. De ce nu și-ar avea și aici locul potrivit?
O variantă ar putea lua în considerație utilizarea Lacului ca lac. Adică, precum în Cișmigiu, cu bărcuțe, cu loc de îmbarcare și sosire, poate chiar cu un jet –tot ca în Cișmigiu - pentru frumusețea peisajului. Pe timp de iarnă, organizarea unui patinoar natural, cu cabine de închiriat patine, cu ore în completarea programului de școală. Măcar în iernile geroase și cu zăpadă din belșug…
În sfârșit, o variantă ar putea lua în cosiderare UN HAN LA DRUMUL MARE. Vestitele crâșme ale satului - Mereanu, Ilie din Deal, Fene, Marița Nicului au intrat în istorie după o existență respectabilă. Ele, în formulă revizuită și adăugită, rechemate la viață. În imediata apropiere se află vechiul drum ce duce la București prin Crevedia, Bolintin. Prin asfaltarea șoselei, traficul poate redeveni semnificativ. Dar la o bere se poate sta oriunde și oricând. Dacă proiectul se poate dovedi costisitor, e loc pentru inovație. De pildă, având program doar la sfârșit de săptămână. Pot mai multe unități cu profil divers, care să încurajeze interesul și concurența. Știți ce? De ce nu am lua un calcul ca Lacul cu Pământ alb, protejat prin îndiguire să devină vatra unui târg săptămânal pentru bunuri de toată ziua cum este cel de la Roata de Jos? Ar fi prea mult? Un loc pentru fiecare se poate găsi printr-o consultare metodică și eficace. Încercarea moarte n-are.
N. U.
