Biserica Sadina cum mai este cunoscut Schitul Roata Cătunu cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este monument arhitectonic de artă medievală.
Biserica aceasta este tot ce a mai rămas dintr-o mănăstire de călugari, înființată în anul 1668, pe timpul domniei lui Radu Leon Voievod. Ctitorii ei sunt : Mosul Serafim și bogatul neguțător Iani Popa din București, originar din Pogoniana (Epir), tțnut înăbușit sub stăpânire turceasca – el găsise, precum alți compatrioți ai săi, drumul către o țară bogată, unde ortodoxia era lăsată în pace de Islam.
În jurul ei au fost odinioară chilii și acareturi care au dispărut. Mănăstirea a avut moșii de la ctitori și de la alți donatori din Drăghinești, Cartojani și Gratia, precum și satul Sadina. Când a început să decadă din cauza neîngrijirii, nepoții citorilor au închinat așezământul la mănăstirea Stavropoleos din București, în anul 1729, pentru motivul că arhimandritul Ioanichie, starețul de acolo, este din „patria noastră”.
Biserica are un plan triconc, precedat de un scurt pronaos, iar deasupra naosului se ridica sprintenă o turla octogonală cu bază pătrată. Un cutremur, probabil cel din 26 octombrie 1802 i-a dărâmat cupola. La reparația făcută în 1807 cupola a fost înlocuită cu o calotă din zid. O transformare mai serioasă s-a făcut în anul 1861, din inițiativa preotului Stancu Duhovnicul și cu ajutorul sătenilor. Cu această ocazie s-a făcut un nou acoperiș din tablă rosie și s-a adăugat un advon în prelungirea pronaosului pentru a obține spațiu interior mai încăpător. În jurul anului 1936 a fost nevoie de restaurare completă. Biserica fiind monument istoric, lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, după planurile arhitectului Emil Costescu. Cu această ocazie s-a ținut seama de macheta de pe tabloul votiv și biserica a fost refăcută după modelul ei, cu scopul de a o aduce la forma inițială. I s-a refăcut cupola centrală, s-a învelit cu tablă galvanizată și s-a spălat pictura. Totuși, advonul și-a păstrat din utilitate, însă refăcut din temelie și adaptat la construcție. Construcția este executată din cărămidă arsă, cu mortar foarte tare, caracteristic construcțiilor vechi, netencuite. Planul este în formă de cruce cu abside semicirculare în interior, iar în afară cu muchii. În interior are bolți concave de zidărie, iar împărțirea este clasică: advon, pronaos, naos și altar.
Sursa: Bisericile din comuna Roata de Jos de Constantin Stănescu și Gheorghe Marinică, Editura Printeuro Ploiești, 2003; ROATA, straveche așezare din Țara Vlahilor. Monografie de Constantin Stănescu, Marin Stanescu, Ion Stanescu - cordonator Gheorghe Marinică, Ediția a lll-a, Editura Printeuro Ploiești, 2007.
