X
Ultimele articole

Interiorul locuinței tradiționale

18 Noi 2021 | scris de Merg În
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Față de masă din țesătură tradițională / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Față de masă din țesătură tradițională / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia
  • Interiorul locuinței tradiționale
    Chindeu tradițional / Foto: wikimedia

nan rating / 0 voturi
Review Merg.In

Majoritatea obiectelor de interior ale caselor din Racovița erau confecționate de către "măsarii" (tâmplarii) satului. Acestea erau: patul cu sau fără "hobârlău", "lăghițele", scaunele și "scăonencele", "lădoiul", blidarul, armăoaia și "cornoraru". Nelipsit era cuptorul cu vatră, înlocuit mai târziu cu "platul" cu sau fără "brotină" (cuptor), strămoșul sobelor actuale. Când locuința era formată dintr-o singură încăpere, în interior se mai găsea lada de zestre, polițe bătute sub grinzi zise "stălașul" precum și leagănul agățat în patru sfori de grindă.

De grinzi se prindeau cuierele cu "blide" (farfurii), căni și cupe de tot felul, de "pământ" sau "porțolan" (porțelan), adesea și "merindări" și "căpătâie". Pe pereți, în special pe cel dinspre uliță, alături de piesele textile de podoabă, "chindeauă" (chindeie) și merindări, sau încadrându-le, se așezau icoane, tablouri și fotografii de familie, oglinda și nelipsitul "ceas cu punți". Ferestrele, lipsite adesea de perdele, aveau puse pe "plimba" (pervaz) lor "oale" cu flori, din care nu lipseau mușcatele, urzica moartă, "limba soacrii" și uneori "țâtronul" (lămâiul).

Nelipsită din interiorul tradițional era "culmea", cu sau fără "merindări", câte un țol mai înflorat pus pe pereții lângă care erau așezate paturile. Piatra de rezistență în acest domeniu era "casa de dinăinte", respectiv încăperea în care nu se locuia în mod curent, destinată doar oaspeților "de vază", care era adevăratul muzeu de artă populară. Aici gospodina expunea atât pe pereți cât și pe patul "gătat" de sărbătoare tot ce avea mai de preț la capitolul țesături și nu numai:

„Luau ochii "oaspeților" fețele de masă și țoalele, chideauăle mai lungi ca cele obișnuite, mai înflorate și mai viu colorate prin "alesăturile" lor realizate prin diferite tehnici, covoarele, "turnurile" de "perini" (perne), care mai de care mai frumoase, prin "căpătâiele" lor, oferite larg la vedere, totul învăluit într-un suav miros de "tămâiță" și busuioc, împrăștiat peste tot de buchetele puse discret după icoane sau oglindă.”

— Cornel Lupea - Racovița.Monografia unei vechi așezări sibiene

 

Sursa: wikiwand.com

Cuvinte cheie:   Racovita / etnografie
Comentarii