X

Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”

24 Aug 2019 | scris de Andrei Crăciun
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”
    Marius Florea-Vizante, în „Numitorul comun”
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”
    „Spiritul de familie”, la Teatrul de Comedie
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”
    „Viziuni”, la Teatrul de Comedie
  • Vizante, actor rezident în sectorul 5: „De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet s-ar putea zice că duc o viață tihnită...”

3,67 rating / 3 voturi
Review Merg.In

Deși nu ați zice, Marius Florea-Vizante al nostru stă în cartierul Pieptănari”. Iată cum e viața dumisale. Aici el e confundat din când în când cu actorul Pavel Bartoș sau cu o vedetă TV pe nume Viziru. Vizante nu se supără și, puternic, merge mai departe.

 

Scumpe domnule Marius Florea-Vizante, astăzi vom vorbi despre situația dumneavoastră rezidențială. Înțeleg că rezidați în sectorul 5 – ce ne puteți spune despre acest fapt? În ce cartier locuiți, de când, cum e viața dumneavoastră aici, acasă? De ce nu ați migrat către alte cartiere, ca să nu zicem țări sau continente?

De vreo 7-8 ani sunt venetic prin cartierul Pieptănari. Mai cu osebire, am odăile spre eclectica și grandios-tricolora graniță a lui 5 cu 4. Nu știu de ce asta îmi evocă celebra întrebare „de când e 4 mai mare decît 5?”... Și chiar nu știu... E o luptă între titani! În fine, trebuie să recunosc că pe umilul perimetru personal am standarde de sector 3 sau, scuzați lipsa de realism, uneori tind spre 1, iar asta mă face să uit perioadele de lecorbusierist cu cheia de gât. Mă mândresc cu un blând persan vegetal, mobilat cu mânuța maicii domnului (tufa, desigur!), mușcate, rozmarin, mămăruțe, țânțari, omizi, pleoșnițe, limacși și tot ce ne mai dă nouă ambiția de a avea gazon. De-ar fi să nu mai părăsesc incinta și să nu mai dau ghes pârdalnicului de internet sau cablu s-ar putea zice că duc o viață tihnită...

 

De ce n-am migrat către țarile rubiconde așa cum face tot păsăretul meteo-sensibil? Viața! Apoi sunt legat de limbă (n-o luați în sensul propriu!). Iar ca să fiu abrupt și sincer m-am dat aproape de Bellu, na. Cum ziceam deunăzi: viața e o sumă de decese, chestia e cum le mori!

 

Ce activități recreative desfășurați pe aria sectorului? Vă sunt îndeplinite așteptările cu privire la astfel de activități?
Întrebările dumitale provoacă! Să răspund totuși: depinde de așteptări. Ale mele sunt mari, dar și răsplata e pe măsură:

- dacă vrei să citești ceva, în curte, e liniște. Manelele și nunțile de marțea nu răzbate peste căși. A-nvățat și ferentarianul că nu e bine să-ți strici vecinătatea.

- dacă te cheamă trupul la asudat, parkour-ul e de vis! Ocolești gropi, sari peste guri de canal fără capac, derapezi controlat pe paturi de bostan sau floare, ratezi de puțin puradei brownieni, seringi cu vârfu-n sus, dar gata folosite, limuzini pe contrasens, fier vechi, gunoi nou, pesede, mobilă și durere, economat, șlapi, maiou cu airbag și buric scămos... Totul ca să ajungi, cu setea-n gât, direct „La trepte” unde berea e rece, sucurile e rece și mă știe toți, de la televizor: Să trăiască dom’ Viziru de la „Dansez pentru tine”!      

- dacă ești pe cules de harfe sectorul e locvac. Las mai jos 2-3 mostre (io fiind mai oral, ca tot actoru’, nu am notat chiar tot!):

- păpușe, nu mai îți face plăcere să mă respecți!

- boss, am reparat țoclu’ și ți-am făcut și pențile beton. E penți dă penți! Mai am să centralizez golu’ la hotă și să dau cu șmiglu lângă unde-a fost moluzu grămeji și s-a corozat fațeada.

- hai, super-Doamne-ajută!

 

Întrucât toată lumea se plânge, vă propun să ne concentrăm pe aspectele luminoase ale vieții în cartier – ce e, domnule Vizante, totuși bine, că trebuie să fie bine ceva, nu? Și ce s-ar putea, ca să spunem, așa îmbunătăți, îndeosebi în chestiunea vieții culturale?

Aici cred că e de-ntrebat domnul Valeriu Nicolae. Eu cred că dumnealui e un aspect luminos al sectorului nostru. Pe parte culturală... mă predau autorităților în domeniu. Să zică dânșii primii și pormo io, nu?

 

Unde vă putem vedea la teatru – în ce ne mai jucați? V-am văzut recent în debutul dumneavoastră ca om-orchestră, spectatolul VIZIuni, de la Teatrul de Comedie, scris și regizat de Vizante, cu - desigur - Vizante. Cum și de ce?

Sunt „cu carte de muncă” pe plantația de la Teatrul de Comedie și, mai nou, cu obligații aproape militărești dictate de duamna primăreasă a României care ne dă bugete (care încă n-a venit!) și care noi o satirizăm nerușinați. Cum să zic, e... cum spune bine poetul: e și grea e și frumoasă viața de român. E ca coloana infinitului a lu’ Imbrâncuș – acu-ț dă drumu’, acu te strânge de gât. La serviciu joc frumos mai multe spectacole: Spiritul de familie, Numitorul comun (la care ar fi bine să anchiesați, căci avem un dramaturg notabil!), deja celebra Filarmonica de comedie și voiu pregăti premiera oficială cu Viziuni – oameni show. E, cum și de ce VIZIuni e greu de zis, că e vorba de personagii și idei care mă tot vizitează de ceva ani. Nici nu mai știu dacă au sens. Tot ce știu e că au haz (verificat pe public) și că poate scap de ele și o să-nceapă să-i viziteze pe spectatori. VIZIteze, v-ați prins?!

 

Ce regrete aveți domnule actor cu privire la direcția în care merge teatrul nostru, românescul? Și ce așteptări?

Regrete sunt... Sunt spre exemplu că organizarea instituților culturale a încăput pe mâinile unor fireavi culturali. Tot felul de gospodine care au citit eminamente rețete de la soacre, economiști de ocazie, proletari infieranți, semi-actori de partid și de stat, talente mari cu caractere mici etc. Găsescm însă, că media e totuși bună. Teatrul încă joacă, publicul mai gustă, politrucul mai stoarce bani pentru partid... E de așteptat ca unii să-nțeleagă că arta cu sapa au în comun doar răsăditul și plivitul. În rest, super-doamne-ajută lu’ toți!

 

De ce n-am migrat către țarile rubiconde așa cum face tot păsăretul meteo-sensibil? Viața! Apoi sunt legat de limbă (n-o luați în sensul propriu!). Iar ca să fiu abrupt și sincer m-am dat aproape de Bellu, na.
Vizante, actor 
 

 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

 

Comentarii