Actrița, care joacă și la Unteatru, în sectorul 5, crede că „e important să existe spații culturale alternative în diferite cartiere”.
Ștefana Ionescu-Darzeu, aș vrea să te întreb despre Unteatru – ce înseamnă Unteatru pentru dumneata?
Unteatru a intrat în viața mea chiar când aveam cea mai mare nevoie de el. În sensul că nu repetam la nimic, doar mai aveam câte un spectacol programat din când în când, și chiar dacă mă bucuram din suflet de compania fetițelor mele gemene de aproape un an (pe atunci), simțeam nevoia să îmi fac și meseria. Deci când am primit telefonl lui Zsuzsi (n.r. - Zsuzsánna Kovács, regizoarea) care mă întreba dacă vreau să joc în „Alcesta”, am fost recunoscătoare. Fusesem de multe ori la Unteatru să îmi văd colegii și am fost mereu încântată de ce am văzut acolo, așa că m-am bucurat să mă alătur echipei. E un loc fain, cu oameni faini, cu o energie faină și cu spectacole faine.
În ce spectacole am putea să te vedem în aceată stagiune – la Unteatru, dar și altminteri?
La Unteatru sunt Corul Antic în „Alcesta – sau cine moare în locul tău?”. Ceea ce a fost o provocare. De care m-am bucurat. Și, poate puțin, speriat. După care m-am bucurat și mai mult! În „Coriolanus” la Bulandra. În câteva spectcole independente pentru copii: „Cenușăreasa” și „Clovnii poznași”.
Unteatru se află în sectorul 5, un sector cel puțin interesant. Unteatru, cel mai important teatru independent din România, e tocmai aici – crezi că e și aceasta o cale pentru dezvoltarea comunitară? Apariția unor spații culturale alternative înspre cartiere? Ce zici de treburile astea?
Cred că treburile astea sunt foarte bune. Teatrul este clar o cale pentru dezvoltare comunitară și cred că e important să existe spații culturale alterative în diferite cartiere. Cu cât mai multe, cu atât mai bune. Iar poziționarea teatrului Unteatru este cel puțin bună pentru mine, dat fiind că fac zece minute până acolo. Și dacă am întârziat la repetiții pot să fac și opt.
Dinspre noi, spectatorii, 2019 s-a văzut ca un an agitat, tensionat în teatrul românesc. De pe scenă cum a fost?
A fost cumva tensionat, dar din cauza problemelor financiare care au apărut peste tot. Faptul că în mai toate teatrele actorii colaboratori au fost plătiți cu întârzieri mari, și spectacolele s-au programat mai rar, n-are cum să nu aibă un impact asupra noastră. De pe scenă propriu-zis a fost bine. Tensiunile astea au rămas în spatele ei, cred eu.
Un mesaj pentru spectatori și pentru decidenții din zonele culturale?
Veniți la teatru! Veniți să vedeți și teatru independent! Cu cât oamenii văd mai mult teatru, cu atât pot recunoaște mai ușor valoarea. Aplaudați resonsabil și da, neapărat închideți-vă telefoanele mobile.
Unteatru a intrat în viața mea chiar când aveam cea mai mare nevoie de el. În sensul că nu repetam la nimic, doar mai aveam câte un spectacol programat din când în când, și chiar dacă mă bucuram din suflet de compania fetițelor mele gemene de aproape un an (pe atunci), simțeam nevoia să îmi fac și meseria.
Ștefana Ionescu-Darzeu, actriță
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.