X

Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”

22 Sep 2019 | scris de Alina Vîlcan
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”
  • Fotograful Cornel Lazia: „Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești”

4,00 rating / 2 voturi
Review Merg.In

Fotograful Cornel Lazia va participa în aceste zile la Walk & Shoot Fest, găzduit de The Ark, ocazie cu care l-am întrebat cum a început atracția sa pentru fotografie, dar și cât de ofertant este Bucureștiul din punct de vedere vizual. „Bucureștiul este un subiect care oferă continuu surprize și momente pline de emoție”, spune.

 

În cadrul Walk & Shoot Fest, Cornel Lazia va participa la o discuție despre fotografie, chiar în prima zi a festivalului, și va coordona atelierul Bucharest Rooftops. „Dintotdeauna am fost atras de înălțimi și de perspectivele aproape de linia orizontului. Am trăit mult timp într-un apartament (...) cu un view magnific, pe care îl regăsiți în multe dintre imaginile mele cu Bucureștiul”, povestește fotograful.

 

WALK & SHOOT FEST. Între 23 septembrie și 1 octombrie, The Ark găzduiește Walk & Shoot Fest, în cadrul căruia vei ține atelierul Bucharest Rooftops. Ce ne poți dezvălui despre acest atelier pe acoperișuri, unde mai exact în sectorul 5 se va ține și ce vor învăța nou participanții?

 

Festivalul se va ține în totalitate în zona Pieței de Flori și a The Ark . Mai specific, atelierul Bucharest Rooftops se va ține pe o platformă special construită pentru eveniment, chiar pe acoperișul The Ark de unde avem un view panoramic cu toată zona. Cel mai interesant este că pentru festival ne-am propus să facem ce nu putem să facem la edițiile normale ale turului nostru, respectiv să revenim în aceeași locație pentru două momente total diferite alte zilei. Aceste momente sunt și cele mai spectaculoase, respectiv la răsărit și la apus .

 

Participanții vor afla diverese tehnici de fotografiere a peisajelor de la înălțime, vor afla la ce să se aștepte și vor primi diverse sfaturi și repere pentru obținerea unor fotografii care să îi ajute să dobândească o viziune cât mai personală asupra Bucureștiului și a zonei.

 

EXPERIENȚA WALK & SHOOT. Nu ești la prima colaborare cu Walk & Shoot, evenimentul de fotografie urbană. Ai mai ținut ateliere în București, și tot pe acoperișuri, așadar te-aș întreba ce amintiri ai adunat de când participi, ca fotograf, la Walk & Shoot.

 

Îmi place foarte mult acest atelier deoarece explorează zone diferite și oarecum opuse ale Bucureștiului. În decursul unei zile, mergem aproximativ dintr-un cap în celălalt alt orașului și drumurile până la locații sunt cel puțin la fel de interesante ca și priveliștile și senzația de înălțime. Uneori am impresia că fotografia ar putea deveni secundară în acest demers, fapt ce paradoxal îi dă mai multă putere fotografiei ca să devină mai creativă într-un context care poate fi văzut ca monoton și repretitiv pt unii.

 

Amintirile sunt din cele mai diverse. Nenumărate, de la primul tur care s-a desfășurat sincron cu prima ninsoare și care a fost marcat de o vreme spectaculoasă, dar friguroasă și relativ potrivnică (cu cât vremea este mai neprietenoasă” cu atât imaginile sunt mai interesante) până la furtuna de vară ce a trecut relativ aproape de noi pe când eram pe turnul de apă de la Make a Point; furtuna ce a venit însoțită de niște nori pe măsură și un vânt în rafale ce la 30 de metri înălțime pot da niște senzații memorabile”. Întotdeauna ultima locație este Hotelul Întercontinental, care ne oferă un punct special de vedere asupra Bucureștiului, cu un view care nu încetează mă uimească (am fost de cel puțin 20-30 de ori în acest hotel, la etajele superioare). Și pentru mine un moment special este și pauza de masă în care depănăm tot felul de experiențe legate sau nu de tur. Prin numeroasele deplasări, mă simt ca într-o microvacanță în care în loc de un ecosistem natural explorăm unul făcut de om și, mai specific, de noi, locuitorii acestui oraș, și această senzație pentru mine este cea mai frumoasă amintire alături de emoția participanților care, după efortul de a urca multe scări și etaje, descoperă un view care îi emoționează sau, cel puțin, îi face să se uite altfel la orașul în care trăiesc sau pe care îl vizitează.

 

 

FOTOGRAFII ÎN SECTORUL 5, BUCUREȘTI. Ședințele foto din cadrul Walk & Shoot Fest se vor ține, cum ziceam, în sectorul 5. Cât de ofertantă ți se pare zona pentru fotografia de sus? Ce părți din acest sector ți se par cele mai atractive din acest punct de vedere?

 

Zona este foarte ofertantă prin diversitate. Sectorul 5 este unul dintre cele mai interesante, având în vedere faptul că niște clădiri iconice (chiar dacă din motive istorice nu neapărat dintre cele mai fericite), cum ar fi Casa Poporului și Academia, conviețuiesc lângă altele în construcție (Catedrala Mantuirii Neamului) și alături de ele avem Cotroceniul, ca o oază rezidențială, și toate acestea înconjurate de cartierele de blocuri; blocuri ce sunt ca un fel de background ce dă o anume dimensiune toturor landmark-urilor aflate in prim-plan.

 

BUCUREȘTI VIZUAL. Cum se vede Bucureștiul prin ochii fotografului Cornel Lazia? Care sunt zonele din oraș cele mai atrăgătoare pentru tine?

 

Pentru mine, Bucureștiul este ca un fel de pânză, o pagină, un colaj cu ajutorul cărora îmi exprim propriile mele povești, speranțe și vise. În același timp, Bucureștiul este un subiect care oferă continuu surprize și momente pline de emoție. Zonele mele favorite sunt de obicei cele în care mă aflu și de cele mai multe ori mă inspiră felul în care rezonez cu orașul, ceea ce este legat mai puțin de zone și mai mult de starea în care mă aflu eu, orașul fiind îndeajuns de ofertant. Înălțimea și distanța îmi dau o percepție specială a orașului ce devine asemenea unui organism care trăiește și respiră în ritmul său propriu.

 

FOTOGRAFIE DE SUS. Ce înseamnă pentru tine acest tip de fotografie, de pe acoperișurile clădirilor? Când și cum ai început să îl practici și care au fost până acum principalele provocări pentru tine? Și, bineînțeles, care sunt provocările azi?

 

Dintotdeauna am fost atras de înălțimi și de perspectivele aproape de linia orizontului. Am trăit mult timp într-un apartament dintr-un bloc, cu un view magnific, pe care îl regăsiți în multe din imaginile mele cu Bucureștiul. Faptul că el nu a fost restricționat de prezența altor clădiri a deschis apetitul meu pentru orizonturi deschise de la o vârstă fragedă. De aici până la descoperirea fotografiei urbane și a dorinței continue de a percepe orașele de la înălțime a fost doar un pas. Provocările au fost mai întâi tehnice. De obicei, la inceput toată lumea crede că are nevoie de cele mai scumpe camere cu obiective cât mai extreme, de la cele mai mari teleobiective ajungând la grandangularele extreme. Acum pentru mine cel mai mare challenge îl reprezintă emoția și conceptul, care mi se par mult mai importante decât „experimentele” tehnice.

 

 

FOTOGRAF ÎN ROMÂNIA. Dacă să zicem că printre participanții la atelierele tale Walk & Shoot se vor număra și câțiva care vor vrea să facă fotografie la modul profesionist, ce le-ai spune, ce ar fi bine să știe? Cum e să fii fotograf în România mileniului III? Și, bineînțeșes, de ce consideri că e nevoie pentru a avea succes?

 

O să încep să răspund la aceste întrebări în ordine inversă. Astfel, nu numai în România, pentru a avea succes ai nevoie de perseverență și determinare. Talentul și viziunea vin pe un loc doi, deoarece sunt multe exemple de oameni foarte talentați care s-au pierdut pe drum. Un alt ingredient care cred că lipsește în mare parte din peisajul autohton este originalitatea și autenticitatea. Se copiază mult din ce vedem în jur și nu prea găsim timp să căutăm în noi și în emoțiile noastre. Este mai ușor și mai rapid să importăm și să adaptăm tot felul de modele deja existente.

 

Pentru cum este să fii fotograf în România mileniului III nu am un răspuns, deoarece răspunsul meu este strict pentru mine și nici eu nu am un răspuns clar. Ce pot spune cu siguranță este faptul că e interesant și plin de neprevăzut.

 

Fotograful care vor să devină profesionist și să trăiască numai din fotografie trebuie să știe că odată devenit profesionist va petrece mai puțin timp fotografiind ce îi place și uneori chiar și fotografiind, va face multe alte joburi de la PR, marketing, contabilitate și management, va avea cheltuieli mari și de obicei lucrând pe cont propriu trebuie să înveți să îți confrunți demonii” proprii și să te accepți și să te cunoști foarte bine și, dacă se poate, să te simți cât mai bine cu propria persoană, având în vedere că meseria de fotograf este una destul de solitară și petreci mult timp cu tine însuți (chiar dacă ești înconjurat de mulți oameni și de un mediu glam de cele mai multe ori).

 

ATRACȚIA FOTOGRAFIEI. Întorcându-ne în timp, cum a început atracția ta pentru fotografie? Ca fotograf, ai abordat diverse tipuri de imagine – modă, portret, fotografie urbană etc. Cum faci să-ți păstrezi, an după an, curiozitatea ca fotograf? Care-i secretul pentru a rămâne creativ, ce te inspiră?

 

Atracția pentru fotografie a venit din atracția mea pentru reviste și albume. De aici a evoluat într-o atracție pentru vizual în general. A urmat revoluția televiziunii prin MTV și alte canale cu un mare impact vizual; am urmat secția de Imagine de film și TV în cadrul Academiei de Teatru și Film, apoi în paralel cu lucrul ca director de imagine și cameraman am început să lucrez și ca fotograf la diverse proiecte, pentru ca în acest moment să lucrez preponderent în domeniul imaginii statice. Cum îmi păstrez curiozitatea? Destul de simplu: o hrănesc cu multe informații, îmi place să privesc, să descopăr în fiecare clipă. Îmi place să merg la muzee, galerii, să văd și să revăd filme, Youtube-ul și Vimeo-ul sunt surse inepuizabile de conținut vizual etc. Încerc să explorez emoțiile mele în fața diverselor imagini. Postez pe Instagram aproape zilnic. Și, nu în ultimul rând, din când în când, în afara părții strict profesionale, încerc să fac job-uri care sunt strict personale. În acestea explorez direcții pe care nu le abordez de obicei în job-urile profesionale.

 

BUCUREȘTI VERSUS MARILE ORAȘE Ca fotograf, nu ești străin de mari metropole. Cum ai descrie Bucureștiul raportat la acestea? În ce constă farmecul lui – în cazul în care îi găsești un farmec?

 

Bucureștiul are oarecum ce lipsește în mare parte fotografiei autohtone, respectiv Bucureștiul are autenticitate. O autenticitate destul de controversată, dar ea este prezentă, în opinia mea, mai ales pentru că la un anume nivel relativ superficial orașul întotdeauna s-a dezvoltat oarecum haotic și eclectic și s-a adaptat organic la timpurile în care se află rămânând marcat de fiecare epocă, și astfel devenind ce este astăzi. Ca să înțelegi asta ai nevoie de ceva distanță la un moment dat și când te reîntorci poți simți acest „aer” eclectic unic al Bucureștiului.

 

COTIDIAN. În ce zonă a Bucureștiului locuiești și ce îți place acolo?

 

Locuiesc de la vârsta de 2 ani în Sectorul 1, o parte spectaculoasă a Bucureștiului și poate cea mai verde (locuiesc destul de aproape de Herăstrău). Îmi place natura și îmi place relativa monotonie combinată, paradoxal, cu o diversitate mai discretă. E foarte greu să definesc ce îmi place la zona în care locuiesc, pentru că este deja parte din mine, mă identific la un anumit nivel direct.

 

Am petrecut câteva săptămâni în Cotroceni și trebuie să recunosc că am fost vrăjit; este ceva special în privința acestei oaze rezidențiale și a liniștii sale, nu neapărat numai aspectul fizic al locului m-a fermecat. Și ar mai fi faptul că de la înălțimea etajului 7 la care stau acum, am coborât la etajul 1 al unei vile, ceea ce m-a făcut să fiu fermecat zi și noapte de un brad majestuos din grădina de peste drum.

 

 

SFATURI PENTRU AMATORI. Pentru că petrecem atâta timp pe rețele precum Instagram, nu ne-ar prinde rău câteva sfaturi de la un profesionist. Care ar fi primele trei lucruri de care consideri că ar fi bine să țină cont chiar și un amator atunci când face o fotografie, pentru a nu da greș, dimpotrivă?

 

Să nu încerce să copieze ceva ce vede sau, dacă o face, să nu o facă identic, ci încercând să parafrazeze și să aducă propriul său mesaj. Să nu îi fie frică de greșeli și să și le asume ca parte a procesului creativ (pe multe dintre imaginile mele foarte bune le-am privit la inceput ca fiind greșeli). Și să arate fotografiile care îi reprezintă și care au semnificații personale pentru ei (nu ceva ce cred că este bine sau arată bine, conform cu niște norme); scrieți ceva lângă care să ne explice de ce este acea imagine specială pentru voi. Încet, încet, veți deveni mai conceptuali și veți găsi drumul către o coerență.

După cum vezi, nu este niciun sfat tehnic. De tehnică, în ultima vreme se ocupă tehnologia și face asta ca să ne permită nouă să ne exprimăm mai ușor.

 

DE BIFAT. Revenind la Walk & Shoot Fest, unde vei participa și la o discuție despre fotografie, de ce să nu ratăm acest eveniment dacă suntem pasionați de fotografie?

Luni, 23 septembrie, la The Ark, voi participa la o discuție împreună cu Ionuț Staicu și cred că este un moment relativ unic (nu am mai participat împreună cu Ionuț la niciun astfel de Q&A ), în care puteți să ne puneți întrebări și, ca în orice discuție publică, să auziți întrebările celorlalți și să aflați cât mai multe lucruri noi din răspunsuri. Și astfel ne putem și cunoaște și descoperi unii pe ceilalți, pentru ca atunci când vom trece la părțile practice din ateliere, să avem deja un start asigurat.

 

Atracția pentru fotografie a venit din atracția mea pentru reviste și albume. De aici a evoluat într-o atracție pentru vizual în general.
Cornel Lazia, fotograf

Fotografii: Cornel Lazia, Andreea Leu, Ștefan Trăsnea

 

 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Comentarii