X
Ultimele articole

Strada Johann Gött

10 Sep 2015 | scris de Laurentiu Ciprian Tudor
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött
  • Strada Johann Gött
    Foto: Laurențiu-Ciprian TUDOR / Strada Johann Gött

5,00 rating / 9 voturi
Review Merg.In
E o stradă scurtă, strâmtă, austeră; are două case de secol XVII și un hotel-restaurant cu același nume la capăt, în rest rămâne să convingă povestea unui nume și povestea unei vieți. Faceți cunoștință cu Johann Gött! A fost o personalitate brașoveană de primele locuri.

Strada pe care aleg să o povestesc azi aproape că nu are nimic interesant, adică nu are strălucirea celorlalte străzi din centrul vechi al Brașovului. Aproape ai crede că nici nu e stradă, ci o trecere, un pasaj, care face legătură între străzile Apollonia Hirscher și Nicolae Bălcescu. În plus, uneori, pare prea întunecată și sigur în noapte nu te simți foarte confortabil dacă treci pe aici. Apoi e și destul de scurtă și nici nu îți oferă răgazul de a derula satisfăcător un gând despre ea. Atunci de ce ai ales-o (aș putea fi întrebat, perfect justificat)? În primul rând pentru că vara, pe caniculă, această stradă strâmtă oferă o binecuvântată umbră, apoi pentru că are, totuși, un farmec straniu de margine (și asta în plin centru!), în al treilea rând pentru că pătrunzând pe ea de pe Hirscher, de la Centrul Cultural Reduta (pe partea stângă lăsând celebra Gaura dulce) faci câțiva zeci de pași (ca printr-un tunel) și când ieși ți se deschide ca o bucurie spațiul larg (parcă izbăvitor) al străzii Nicolae Bălcescu. Mai încolo, tot pe stânga, dai și de strada Diaconu Coresi și reintri în farmecul evident al bătrânului burg. E ciudat însă că în câteva minute schimbi brusc intensități de lumină și, parcă, niveluri diferite. Pe lângă toate acestea, trebuie să recunosc, datorez alegerea și unei surprize, dar și unei nedumeriri. Surpriza e legată de faptul că știam în bună măsură despre cel ce a dat numele străzii, dar nu știam care este această stradă, apoi nedumerirea vine chiar din asta: cum de un personaj atât de important pentru Brașov are o stradă atât de... vitregă, de puțin importantă și de un farmec incert?! O fi vorba de o scăpare sau nu au mai avut străzi?... dar să ne apropiem puțin de nume ca să înțelegeți ce vreau să zic.
 
Cine a fost Johann Gött
 
În 8 noiembrie 1990, Primăria municipiului Brașov, prin Hotãrârea nr. 291, alege ca fosta stradă a Cooperației să se numească Johann Gött pentru a se recunoaște, astfel, meritele unui om deosebit. Dar despre ce este vorba?
 
Ei bine, tipograful (și nu numai) Johann Gött este un personaj care a marcat istoria culturalã a Brașovului peste o jumãtate de secol. S-a nãscut în localitatea Wehrheim (situatã la vreo 25 km nord-vest de Frankfurt am Main), în regiunea Taunus, la data de 10 decembrie 1810. Învață meseria de tipograf la Frankfurt am Main, iar la 20 de ani, pleacă în obișnuita cãlãtorie de calfã (pentru a-și perfecționa profesia). A fost la Berlin, apoi la Wroclaw, la Viena (capitala Imperiului Austriac), la Graz, la Trieste și la Pesta (în Ungaria). De acolo lucrează puțin timp și la Sibiu, și la București. În anul 1832, dupã mai mult de doi ani de călătorie, ajunge la Brașov. Aici intră la tipografia familiei Schobeln, care era succesoarea tipografiei lui Honterus (cea de la 1539). Avea 22 de ani și devine destul de repede, cu seriozitate și entuziasm, sufletul și omul de bază al tipografiei. Peste doi ani (ianuarie 1834) decide să cumpere tipografia pentru suma de 3.333 taleri. În același an se căsătorește cu fiica unui dogar, iar un an mai târziu primește dreptul de cetățean al orașului. Imediat după achiziționarea tipografiei solicită Magistratului Orașului aprobarea publicării unui ziar săptămânal. Toate eforturile lui în acest sens sunt întârziate din diferite motive, dar după o serie de numere de probă, apar și izbânzile: „Foaia Duminicii” (1837), „Siebenbürger Wochenblatt” (1837),  „Unterhaltungsblatt für Geist”, „Gemüth und Publizitä”t - supliment literar la „Siebenbürger Wochenblatt” (1837), „Erdélyi Hirlap” - cu suplimentul literar „Mulattato” (din 1 decembrie 1837), „Gazeta de Transilvania” (12/24 martie 1838) - cu suplimentul „Foaie pentru minte, inimã și literatură”, „Der Satellit” și „Intelligenzblatt” - suplimente la „Siebenbürger Wochenblatt” ș.a.m.d..
 
În acel timp și în acel context, se impune să spunem (ca o paranteză a recunoștinței) că Johann Gött avea relații deosebite cu George Barițiu („pãrintele presei românești“), că știa să tipărească și cărți românești și că în legãturã cu problema limbii oficiale a Transilvaniei, pusã la Dieta Transilvaniei din 1842, el publică lucrarea Der Sprachkampf in Siebenbürgen a fruntașului sas Stephan Ludwig Roth în care acesta recomanda recunoașterea limbii române ca limbã oficialã, datã fiind ponderea populației românești în Transilvania. În plus, e important de reținut că tipografia Johann Gött a tipãrit Gazeta Transilvaniei din anul 1838 pânã în anul 1884, adică peste 45 de ani.
 
Dar să revenim la istoria personajului nostru… anul 1849 este un an de cumpănă pentru Gött. Odată cu ocuparea Brașovului de către armata revoluționarã maghiarã (de sub comanda generalului Józef Bem) toate publicațiile scoase de el se opresc și chiar viața sa este pusă în pericol. Pe de altă parte, odată cu limpezirea situației, acest an este și anul apariției unor noi publicații cu o tentă mai progresistă: ziarul în limba românã „Espatriatul” (redactat de Cezar Bolliac), ziarul de limbã germanã „Kronstädter Zeitung”, dar și ziarul de limbã maghiarã „Brassói Lap”.
 
După retragerea trupelor revoluționare, viața lui Johann Gött se liniștește și se înscrie pe un sens ascendent dat de recunoașterea de care începe să se bucure: devine președinte al comunitãții centumvirale a Brașovului, epitrop al Bisericii evanghelice, vicepreședinte și președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Brașov, apoi cavaler al Ordinului „Franz Joseph“ și, în cele din urmă, chiar primar al Brașovului. Astfel că, atunci când la 16 iulie 1882 își serbează cincizeci de ani de activitate, are certitudinea reușitei și primește recunoașterea generalã. Un singur lucru umbrește toată această încununare: un an mai târziu moare prematur fiul sãu cel mai mare, Heinrich. Acest accident îl urmărește până închide ochii: pe 17 octombrie 1888, la vârsta de 78 de ani.
 
Iată o viață bogată, responsabilă, bine așezată. În încheiere (pentru o completă dimensionare a poveștii) trebuie menționat și faptul că Johann Gött pe lângă calitatea lui de tipograf și pe lângă demnitățile pe care le-a îndeplinit a avut și o intensă muncă de promotor al progresului cultural și spiritual în Brașov. Spre exemplu, în 1939, solicita (și se împlinește) aprobarea de a deschide un „Cabinet de lecturã“ (Lesekabinett). Dar rolul lui a fost cu mult mai important: împreună, mai ales cu Samuel Schiel (profesor din anul 1837, director al gimnaziului Honterus din 1856 și apoi prim-preot evanghelic în 1860), Johann Gött, din anul 1848 și pânã la începutul deceniului al șaptelea, a stat la baza tuturor proiectelor importante și a evenimentelor semnificative nu doar pe plan local, ci și național.
 
Astfel, dacă se întâmplă să ajungeți pe strada cu numele lui, profitați de semiaparenta sărăcie și lipsă de strălucire a străzii ca să vă călătoriți gândul către o viață, către un astfel de om, către o poveste! Strada va deveni brusc o frumoasă fotografie sepia.
 
 
 
    
Comentarii