X
Ultimele articole

Strada Castelului

20 Aug 2015 | scris de Cătălin Stanciu
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului
  • Strada Castelului
    Foto: Cătălin STANCIU / Strada Castelului

4,81 rating / 26 voturi
Review Merg.In
Strada Castelului este una a constrastelor. Recent resistematizată și modernizată, păstrează și clădiri peste care timpul a lăsat o grea suferință. Ca ridurile pe chipul unui om bătrân de zile, unele case își poartă scrijelirea timpului cu demnitate și seninătate. Strada are un farmec aparte pe care-l veți înțelege de îndată ce o veți străbate la pas.
 
Strada Castelului (Burggasse) a purtat, la fel ca mai toate străzile Brașovului, diferite denumiri în funcție de regimul politic sub care se afla țara. A fost cunoscută ca fiind strada Fânarilor, cel mai probabil de la breslașii care fabricau funii, în regimul comunist s-a numit Pavlov, binecunoscutul behaviorist rus. După Revoluție a revenit la vechea denumire.
 
Monumente
Strada Castelului numără 19 edificii înregistrate ca monumente istorice, 18 clădiri de secol XVI – XIX și o poartă de lemn din secolul al XIX-lea, aflată la numărul 55.
 
Fostul hotel Continental și cuibul de nebunii interbelice „Clopotul de Aur”
La numărul 50 se găsește una dintre cele mai frumoase clădiri ale Brașovului. Clădirea de secol XIX a fost ridicată în stil neobaroc, cu basoreliefuri și ornamente mari și generoase. Este o clădire în care se vede influența vieneză. Edificiul a găzduit unul dintre cele mai importante hoteluri ale Brașovului. Dar istoria ei nu începe aici. În Brașovul interbelic existau mai multe „case de perdiție”, cum erau numite cu umor și ușor ironic bordelurile, iar cea mai căutată era „Clopotul de Aur” de pe strada Castelului numărul 50. Cele mai aglomerate zile erau cele de simbrie când bărbații nu-și scoteau doar pălaria în fața doamnelor, ci și portofelul și o parte din venituri. Cea mai veche meserie din lume nu era o dezonoare în acele vremuri, iar o fată câștiga mai mult decât un avocat. „Clopotul de Aur” nu era un local de lux, ci unul de condiție medie. Cu toate acestea fetele erau frumoase și educate, iar toaletele, de cele mai multe ori, erau comandate de la Paris. Totuși, în 1948, tristețea a cuprins populația masculină pentru că bordelurile au fost interzise de către comuniști, iar fetele au intrat într-un „program de reeducare morală”.  Cele mai multe dame de companie au fost duse la Budila, lângă Brașov, în conacul medieval, unde funcționa o școală de reeducare sau, mai popular spus, o „școală de corecție”. Spre „binele” lor și al societății, fetele au devenit tractoriste sau au muncit în uzinele comuniste spre gloria roșie a noului om. Nu știm cum s-au transferat poveștile de budoar în cabinele tractoarelor de pe grânarele patriei și nici fervoarea patriotic muncitorească din uzinele brașovene, dar putem bănui povești de amor sau, cel puțin, nu ne oprește nimic în a le făuri imaginar. Secera și ciocanul dedându-se plăcerilor trupești. Ulterior, hotelul Continental a găzduit unul dintre cele mai importante locuri de cazare ale Brașovului modern. În zilele noastre clădirea este dezafectată pentru că există un litigiu asupra dreptului de proprietate.
 
Sinagoga Albastră
Tot pe această stradă există Sinagoga ortodoxă sau pictural numită Sinagoga Albastră, astăzi părăsită, dar păstrând și azi din măreția arhitecturală de odinioară. Istoria ei începe în 1877 când comunitatea ebraică se separă dogmatic în mozaicii de rit ortodox (tradițional) și cei de rit neolog. Chiar dacă în 1877 nu s-a construit nicio sinagogă (prima sinagogă ridicată în 1901 se află pe strada Poarta Șchei) putem să vorbim despre acest an ca fiind cel de naștere, deoarece sinagoga mai întâi a preexistat în mintea credincioșilor (la fel ca Templul lui Solomon) înainte să fie înălțață. Această sinagogă (cea de rit ortodox) a fost construită abia în 1926 și o regăsim la numărul 64. Ea are o suprafață de 365 m². Pe lângă ea mai funcționau și o baie rituală, dar și cimitirul central aflat pe strada Cloșca. Sinagoga servește comunitatea ebraică până la cel de-al doilea Război Mondial, dar în 1941 este devastată, se pare de către legionari. O altă suferință o trăiește după cutremurul din 1977. Arhitectural, acest edificiu a fost construit în stil maur având fațada îmbogățită de un mozaic de ceramică cu motive florale. Mai sunt reprezentați și doi lei, sau mai degrabă sfincși, care sprijină o menoră, aceasta fiind și marea contribuție arhitecturală pe care o aduce. Astfel de reprezentări fiind rar întâlnite deoarece cultul mozaic interzice reprezentările umane sau zoomorfismul. Din nefericire, acum, frumoasa clădire este și ea dezafectată fiind utilizată uneori ca depozit. Sper că acest lăcaș își va regăsi destinația de odinioară, iar comunitatea ebraică (fie că e vorba de cea locală, națională sau mondială) nu va lăsa de izbeliște un loc plin de semnificație. Nu cunosc situația juridică a locașului de cult, dar soluții întotdeauna se vor găsi acolo unde există bun-simț, interes și drag de frumos.
 
Mai departe. În casa de la numărul 38 (o clădire de secol XIX) și-a trăit ultimii ani Andrei Mureșeanu (1816 – 1863), autorul imnului național „Deșteaptă-te române”, dar și Constantin I. Secăreanu (1820 - 1852), cunoscut fruntaș și viceprefect al Legiunii Române din Țara Bârsei în timpul Revoluției de la 1848. La numărul 104 a locuit poetul Alexandru Mușina (n. 1 iulie 1954 – d. 19 iunie 2013), unul dintre cei mai importanți scriitori ai generație `80.
 
Strada azi
În 2008, strada Castelului a fost în atenția presei românești și europene printr-un eveniment atipic: o ursoaică și puiul acesteia au urcat până la mansarda casei (etajul III) cu numarul 100. Locatarii nu au fost ospitalieri, iar ursoaica și puiul ei au fost prinși în siguranță și trimiși la rezervația din Zărnești.
 
În 2015 strada a fost resistematizată, au fost reamenajate trotuarele, carosabilul, modernizat iluminatul stradal și s-au schimbat lampadarele cu unele care respectă specificul arhitectural al străzii, căpătând un suflu nou, însă neimpietând moștenirea medievală. O altă inițiativă frumoasă aparține Asociației Civice Strada Castelului: numerele de case au fost înlocuite și personalizate, primind un nou design.
 
Strada păstrează două clădiri de o mare frumusețe aflate în fața unui destin care, la prima vedere, pare incert. Sunt încrezător că – la fel ca în cazul altor edificii arhitecturale care s-au aflat în dificultate – își vor regăsi strălucirea de odinioară și vor bucura trecătorul. Brașovul s-a dovedit sensibil la păstrarea și conservarea monumentelor și va fi cu neputință ca aceste două clădiri (fostul hotel Continental și Sinagoga Albastră) să rămână în derizoriu. Plimbare plăcută!
 
    
Cuvinte cheie:   strada castelului brașov
Comentarii