Sinagoga din cetate
Una dintre bijuteriile arhitecturale ale peisajului timișorean ce are o acustică deosebită
Sinagoga din Cetate a fost construită între anii 1862-1865 în stil eclectic, tipic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosind ornamente ale arhitecturii maure care îmbină elemente ale curentelor artistice creştino-romanice, gotice, renascentiste și musulmane, cu detalii simbolice abstracte, specifice pentru cultul mozaic, după proiectul arhitectului Ignatz Schumann din Viena.
Sinagoga din Cetate a fost construită între anii 1862-1865 în stil eclectic, tipic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosind ornamente ale arhitecturii maure care îmbină elemente ale curentelor artistice creştino-romanice, gotice, renascentiste și musulmane, cu detalii simbolice abstracte, specifice pentru cultul mozaic, după proiectul arhitectului Ignatz Schumann din Viena.
Descriere
Clădirea sinagogii are un plan în formă de cruce greacă, cu brațe egale, iar faţada este placată cu cărămizi aparente, aplicate pe o structură cu rol decorativ cu mici inserții de ceramică smălţuită ca accent cromatic. Are două turnuri masive şi în mijloc o fereastră rotundă cu vitralii şi o cupolă semisferică. Capacitatea este de circa trei mii de persoane. Este o apariţie cu o dimensiune impresionantăce iese în evidență în peisajul oraşului, reflectând puterea economică a comunităţii.
Intrarea se face printr-un vestibul (pulis), prevăzut în părţile laterale cu cele două case ale scărilor de acces ce conduc la lojele rezervate femeilor şi la turnuri. În faţă se intră într-o sala dreptunghiulară (heikal), care este rezervată bărbaţilor. Băncile din lemn sculptat sunt vegheate de cupola frumos pictată. În 1866 este instalată orga Wegenstein. Balcoanele rezervate femeilor au fotolii capitonate cu numele deţinătoarelor, iar cele pentru orgă sunt sprijinite pe stâlpi de fontă ce descriu arcuri minuţios pictate.
Clădirea sinagogii are un plan în formă de cruce greacă, cu brațe egale, iar faţada este placată cu cărămizi aparente, aplicate pe o structură cu rol decorativ cu mici inserții de ceramică smălţuită ca accent cromatic. Are două turnuri masive şi în mijloc o fereastră rotundă cu vitralii şi o cupolă semisferică. Capacitatea este de circa trei mii de persoane. Este o apariţie cu o dimensiune impresionantăce iese în evidență în peisajul oraşului, reflectând puterea economică a comunităţii.
Intrarea se face printr-un vestibul (pulis), prevăzut în părţile laterale cu cele două case ale scărilor de acces ce conduc la lojele rezervate femeilor şi la turnuri. În faţă se intră într-o sala dreptunghiulară (heikal), care este rezervată bărbaţilor. Băncile din lemn sculptat sunt vegheate de cupola frumos pictată. În 1866 este instalată orga Wegenstein. Balcoanele rezervate femeilor au fotolii capitonate cu numele deţinătoarelor, iar cele pentru orgă sunt sprijinite pe stâlpi de fontă ce descriu arcuri minuţios pictate.
Comunitatea evreiască
Ornamentele maure specifice perioadei respective amintesc de prezenţa „evreilor spanioli” sau „sefarzi” care au venit în Timişoara în perioada ocupaţiei turceşti. Odată cu nouă administraţie austriacă care le permite să rămână în cetate şi după 1716 cu condiţia să respecte „regulamentul pentru evrei” (Judenordnung), care era un cod de măsuri discriminatorii faţă de populaţia ne-creştină, vin la Timişoara şi evrei din Europa Centrală. Aceştia erau numiți și „ashkenazi”, în principal vorbitori ai dialectului german numit „idiş”. Deşi cele două comunităţi aveau o moştenire culturală destul de deosebită, nu au interacţionat mereu armonios. În vremea Mariei Theresia a fost impusă, pe cale administrativă, alegerea unui singur rabin pentru ambele comunităţi. Ca urmare, se constată o dezvoltare a comunităţii evreieşti în perioada interbelică.
Datorită prezenţei, în Timişoara, unui număr de aproape treisprezece mii de evrei în perioada interbelică, biserica a deservit pentru aproape o sută de ani comunitatea evreiască de rit mozaic (religie monoteistă practicată de evrei), fiind sfinţită pe 19 septembrie 1865. Placa de marmură gravată de la intrare, scrisă în maghiară, punctează a doua inaugurare în prezenţa împăratului Franz Iosef al Imperiului Habsburgic în 1872. Pentru că numărul evreilor a scăzuse la circa șapte sute, cu timpul, biserica şi-a pierdut caracterul laic şi, având în vedere că are o acustică senzaţională, a fost transformată într-un spaţiu dedicat concertelor. A fost donată Primăriei Timişoara, iar, în 2001, Filarmonica a încheiat un contract de comodat pe cincizeci de ani cu comunitatea evreilor, ca după încheierea lucrărilor de restaurare, sinagoga să fie folosită drept sala de concerte.
Sinagoga fost redeschisă pentru prima dată după douăzeci de ani în 2005, cu ocazia unui concert organizat de Societatea Filarmonica din Timişoara. În anul 2013, sinagoga a găzduit un concert festiv cu solişti şi instrumentişti ai Orchestrei Operei din Timişoara, sub bagheta lui László Roth, cu prilejul reuniunii evreilor originari din Timişoara.
Sinagoga din Cetate este localizată pe Strada Mărăşeşti în cartierul central Cetate, între Piaţa Operei şi Piaţa Unirii şi a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Timiş din anul 2004.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5, 6, 10 stația Piaţa Liberţătii
- troleibuz: liniile 11,14,17,18 stația Piaţa Timişoara 700
- autobuz: linia E4B stația Piaţa Timişoara 700
