Palatul Neptun sau Băile Neptun

Palatul Neptun este o clădire elegantă şi impozantă, construită între anii 1912 şi 1914 în stil Secession vienez şi poartă semnătura arhitectului -şef al oraşului din acea vreme, László Székely. Palatul a adăpostit multă vreme băi publice şi un bazin de înot, de unde şi denumirea de Băile Neptun.
 

Palatul Neptun poartă semnătura unuia dintre arhitecţii celebri ai Timişoarei, László Székely, arhitectul-şef al oraşului din 1903 până în 1922, timp în care şi-a lăsat amprenta în mod semnificativ asupra identităţii urbane timişorene. Clădirea a primit autorizaţia de construcţie în 1912 şi a fost finalizată în 1914. Ca stil arhitectural, se încadrează în curentul Secession vienez, ale cărui caracteristici se pot recunoaşte în formele unduite ale frontonului, decoraţiile florale din partea superioară și faţadele laterale decorate cu semicoloane dorice pe două niveluri. Acoperişul este caraterizat de volumele mari, formele trapezoidale şi cupola rotundă şi se crede că a fost inspirat de stilul arhitectului vienez Otto Wagner. Pe faţada palatului, în partea superioară, se pot vedea iniţialele L.S., după numele arhitectului László Székely, care a fost şi primul proprietar al clădirii.

 

La inaugurarea sa, Palatul Neptun adăpostea băi publice moderne şi un bazin de înot, de unde şi denumirea sa alternativă de „Băile Neptun” sau „Băile Populare”. Exista, de asemenea, şi denumirea în limba maghiară - Hungária Fürdö (Băile Ungaria), ceva obişnuit în Timişoara, care era pe atunci sub stăpânirea Regatului Ungariei. Băile publice erau încă o necesitate la începutul secolului XX, deoarece nu mulţi timişoreni aveau o baie proprie în locuinţe. Astfel, băile publice din Palatul Neptun fuseseră proiectate pentru a înlocui vechile băi turceşti din cartierul Fabric.
Clădirea a aparţinut la început arhitectului care a proiectat-o, László Székely. Apoi s-au succedat diverşi proprietari până la instaurarea regimului comunist, când palatul a fost naţionalizat. Pe atunci exista un portar la intrarea în clădire, care îi întâmpina pe cei veniţi la băi. Băile publice erau căutate şi atunci, deoarece nu exista apă caldă în majoritatea locuinţelor. În bazinul de înot de la parter îşi desfăşura antrenamentele echipa de polo a fabricii ILSA (Industria Lânii Societate Anonimă).
Bazinul de înot şi băile publice au funcţionat până în jurul anului 2000, când bazinul de înot a fost acoperit, deasupra amenajându-se o sală de fitness, iar apoi un restaurant de lux, care există şi în prezent. În 2003 Palatul Neptun a fost preluat de o companie bănăţeană care îmbuteliază apă minerală, care a realizat şi lucrări ample de renovare a clădirii. Bazinul de înot şi băile publice au fost însă date uitării. Doar în subsolul palatului se mai găsesc rămăşite ale fostelor băi, care în prezent sunt folosite ca spaţii de depozitare de către locatari. Totuşi, clădirea îşi păstrează şi azi numele din perioada de glorie, „Băile Neptun”.

În prezent, Palatul Neptun găzduieşte apartamente, spaţii pentru birouri şi retaurantul de lux Merlot.

 

În imediata vecinătate a Palatului Neptun se găseşte Parcul Poporului sau Parcul Regina Maria, cel mai vechi parc din Timişoara, cu copaci seculari, fântâni decorative şi porţi impozante în stil Secession.

În apropierea palatului se găseşte şi Podul Decebal, cel mai vechi pod al oraşului, datând de la 1909, un monument tehnic şi arhitectural, care la vremea construcţiei sale a fost considerat o premieră tehnică, acordându-i-se diploma de onoare la expoziţia internaţională de la Paris, în 1910.

Palatul Neptun deschide şirul de edificii impresionante de pe Bulevardul 3 August 1919, construite la începutul secolului XX, care constituie o adevărată „rezervaţie de arhitectură Secession”.