Descoperă arhitectura secession în Timişoara
O plimbare printr-oexpoziție de arhitectură Secession din cartierul Fabric
O plimbare pe partea stângă a Bulevardului 3 August 1919, pe tronsonul de la Podul Decebal până în Piaţa Micloşi, ne oferă o perspectivă asupra stilului arhitecturii de la începutul secolului XX.
Nu putem începe să admirăm impresionantele palate de pe Bulevardul 3 August 1919 fără a face o scurtă incursiune în istoria Timişoarei, pentru a înţelege contextul construirii lor. La 1900 Timişoara era în plin avânt economic, dar şi urbanistic. Dezvoltarea urbanistică a fost marcată de demolarea zidurilor de fortificaţie a cetăţii, care strângeau oraşul ca într-un corset, împiedicându-i dezvoltarea. Din acea perioadă datează planurile urbanistice care au modelat Timişoara de astăzi.
Sistematizarea oraşului s-a făcut după modelul vienez. Tot în aceeaşi perioadă, la Viena a fost defortificat oraşul şi s-a creat celebrul „Ring”, o arteră circulară în jurul centrului, precum şi o arteră majoră care dădea în centrul oraşului, numită „Corso”. În mod asemănător, în Timişoara, cartierul numit Cetate, adică centrul, care iniţial fusese înconjurat de ziduri, a fost legat prin bulevarde radiale sau în formă de semicerc de celelalte cartiere construite în afara zidurilor cetăţii, iar în centrul oraşului a apărut Corso-ul, aleea de promenadă care se păstrează şi astăzi.
În afara zidurilor cetăţii fusese prevăzută o zonă de apărare unde nu fuseseră permise construcţii, pe o rază de 950 de metri, pentru a preveni apropierea eventualilor atacatori. După demolarea zidurilor însă (finalizată în 1914), în această zonă, numită Esplanadă, au început să fie construite unele dintre cele mai frumoase palate în stilul arhitecturii Secesion.
Nu putem începe să admirăm impresionantele palate de pe Bulevardul 3 August 1919 fără a face o scurtă incursiune în istoria Timişoarei, pentru a înţelege contextul construirii lor. La 1900 Timişoara era în plin avânt economic, dar şi urbanistic. Dezvoltarea urbanistică a fost marcată de demolarea zidurilor de fortificaţie a cetăţii, care strângeau oraşul ca într-un corset, împiedicându-i dezvoltarea. Din acea perioadă datează planurile urbanistice care au modelat Timişoara de astăzi.
Sistematizarea oraşului s-a făcut după modelul vienez. Tot în aceeaşi perioadă, la Viena a fost defortificat oraşul şi s-a creat celebrul „Ring”, o arteră circulară în jurul centrului, precum şi o arteră majoră care dădea în centrul oraşului, numită „Corso”. În mod asemănător, în Timişoara, cartierul numit Cetate, adică centrul, care iniţial fusese înconjurat de ziduri, a fost legat prin bulevarde radiale sau în formă de semicerc de celelalte cartiere construite în afara zidurilor cetăţii, iar în centrul oraşului a apărut Corso-ul, aleea de promenadă care se păstrează şi astăzi.
În afara zidurilor cetăţii fusese prevăzută o zonă de apărare unde nu fuseseră permise construcţii, pe o rază de 950 de metri, pentru a preveni apropierea eventualilor atacatori. După demolarea zidurilor însă (finalizată în 1914), în această zonă, numită Esplanadă, au început să fie construite unele dintre cele mai frumoase palate în stilul arhitecturii Secesion.
Arhitectura Secession
Începutul de veac a marcat un nou început şi în artă, şi în arhitectură. În jurul anului 1900 a apărut curentul numit Art Nouveau, originar în Belgia, care apoi s-a extins în toată Europa, căpătând diverse particularităţi naţionale şi diverse nume: Jugendstil (Germania), Stile Liberty (Italia), Wiener Sezession (Austria), Magyar Szecesszió (Ungaria), Modern Style (Anglia), Arte Joven (Spania, unde reprezentant al curentului era celebrul Gaudi). Curentul era o revoltă împotriva tradiţiei clasiciste, era o exaltare a tinereţii şi frumuseţii, avea la bază observarea şi imitarea naturii, care se reflectă în structurile curgătoare, curbilinii sau geometric stilizate, decoraţiile luxuriante de inspiraţie naturală: flori, fructe, animale, păsări, copaci, cu o bogată simbolistică.
De la 1900 Timişoara făcea parte din regatul Ungariei, iar înainte făcuse parte din Imperiul Austriac, astfel încât dominaţia politică s-a făcut simţită şi în ceea ce priveşte arhitectura oraşului. Nu degeaba Timişoara era denumită „Mica Vienă”. Astfel, în Timişoara mulţi dintre arhitecţii celebri care au lăsat un patrimoniu important oraşului sunt fie de origine maghiară, fie de origine germană, iar stilul arhitectural este Wiener Sezession, Magyar Szecesszió sau o combinaţie între acestea două, la care arhitecţii şi-au adus şi contribuţia personală.
Începutul de veac a marcat un nou început şi în artă, şi în arhitectură. În jurul anului 1900 a apărut curentul numit Art Nouveau, originar în Belgia, care apoi s-a extins în toată Europa, căpătând diverse particularităţi naţionale şi diverse nume: Jugendstil (Germania), Stile Liberty (Italia), Wiener Sezession (Austria), Magyar Szecesszió (Ungaria), Modern Style (Anglia), Arte Joven (Spania, unde reprezentant al curentului era celebrul Gaudi). Curentul era o revoltă împotriva tradiţiei clasiciste, era o exaltare a tinereţii şi frumuseţii, avea la bază observarea şi imitarea naturii, care se reflectă în structurile curgătoare, curbilinii sau geometric stilizate, decoraţiile luxuriante de inspiraţie naturală: flori, fructe, animale, păsări, copaci, cu o bogată simbolistică.
De la 1900 Timişoara făcea parte din regatul Ungariei, iar înainte făcuse parte din Imperiul Austriac, astfel încât dominaţia politică s-a făcut simţită şi în ceea ce priveşte arhitectura oraşului. Nu degeaba Timişoara era denumită „Mica Vienă”. Astfel, în Timişoara mulţi dintre arhitecţii celebri care au lăsat un patrimoniu important oraşului sunt fie de origine maghiară, fie de origine germană, iar stilul arhitectural este Wiener Sezession, Magyar Szecesszió sau o combinaţie între acestea două, la care arhitecţii şi-au adus şi contribuţia personală.
Palatele de pe Bulevardul 3 August 1919
Dacă începem plimbarea noastră pe Bulevardul 3 August 1919 de la Podul Decebal, clădirea care deschide „în forţă” şirul de edificii care constituie o adevărată rezervaţie de arhitectură de la 1900 este Palatul Neptun. Acesta se mai numeşte Băile Neptun sau Băile Ungaria, deoarece la început a adăpostit băi publice şi un bazin de înot. Clădirea impozantă a fost construită între anii 1912 şi 1914, iar arhitect a fost László Székely, unul dintre arhitecţii celebri ai Timişoarei din acea perioadă. Frontonul clădirii are forme unduite, precum şi o decoraţie în formă de ghirlandă stilizată, specifice curentului Secession maghiar.Următorul palat lipit de Băile Neptun, este Palatul Szekely (construit în 1911) care, după cum îi spune numele, a fost proiectat tot de arhitectul László Székely într-un scop personal, pentru mama sa. Deşi sunt realizate de acelaşi arhitect, stilul lor este diferit. Decoraţiile acestui palat sunt mai simple, cu forme geometrice, caracteristice Secession-ului vienez.
Urmează Palatul Karl Kunz, construit între anii 1902 şi 1903, al cărui stil arhitectural este apropiat de Art Nouveau. Astfel, remarcăm ornamentele ondulate şi colţul rotunjit al clădirii, împodobit cu coloane pe care tronează frumoase chipuri de femei sculptate în piatră. De asemenea, este impresionantă intrarea în clădire - o poartă înaltă cu decoraţii unduite din metal, de deasupra căreia îşi cască gurile ameninţătoare doi monştri de piatră.
Următoarea clădire este Palatul Haymann, construit între anii 1900 şi 1901, în stilul primei etape a arhitecturii Secession, fiind considerat foarte modern la vremea sa. Sunt impresionante decoraţiile abundente de la al doilea nivel al clădirii cu femei înaripate, motive florale şi lire aurite.
Palatul Anhauer, deşi construit în aceeaşi perioadă (1901), este foarte diferit ca stil, sobru, cu elemente de neobaroc, oarecum anacronic în şirul clădirilor în stil Secession de pe Bulevardul 3 August 1919.
Urmează Palatul Miksa Steiner, construit între anii 1901 și 1902, al cărui proprietar a fost Miksa (Max) Steiner, un antreprenor de succes din acea perioadă, proprietarul unei fabrici de cărbune şi chimicale, de al cărui nume se leagă şi construcţia unei alte clădiri faimoase din Timişoara, fosta bancă de scont din Piaţa Unirii. Trebuie să poposim vreme mai îndelungată în faţa acestui palat dacă dorim să cuprindem cu privirea toată bogăţia de decoraţii de pe frontonul clădirii. Este impresionantă poarta masivă a clădirii cu feronerie unduitoare, capetele de femei din piatră, turnul din colţul clădirii, precum şi prova unei corăbii care iese din frontonul clădirii la nivelul superior. Acest lucru nu este întru totul neobişnuit, deoarece în arhitectura Secession decoraţiile clădirilor vorbeau şi despre funcţionalitatea acestora, iar în vecinătatea acestui palat la vremea construcţiei sale trecea un braţ al râului Bega.
Încheiem acest parcurs aruncând o privire pe partea opusă a bulevardului, unde tronează Sinagoga din Fabric. Deşi construită mai devreme (1897 - 1899) decât restul palatelor prezentate înainte, stilul arhitectural al sinagogii este tot Secession, însă cu influenţe neoromantice şi neogotice. În ciuda degradării, rămâne o construcţie impresionantă, la care merită să ne oprim şi să facem un exerciţiu de atenţie asupra detaliilor şi culorilor sale deosebite.
Cu excepţia sinagogii, palatele în stil Secession sunt astăzi locuite şi pot fi admirate doar din exterior.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5, 6 staţia Parcul Poporului
