Primăria veche

Primăria veche

Construită pe locul unei băi turcești

Primăria Veche din Timişoara este situată în Piaţa Libertăţii și este una dintre cele mai vechi clădiri din oraş.

Construită în stil arhitectural eclectic, cu elemente clasiciste, vechii primării i-a fost pusă piatra de temelie în 1731. A fost cunoscută şi sub numele de „Primăria Nouă” sau ca „Primăria Comunităţii Germane”. În urma cuceririi habsburgice a Timişoarei, coloniştii germani, obţinând dreptul exclusiv de a locui în Cetate, solicită autorităţilor o primărie a lor.
Clădirea a fost proiectată în 1734 de arhitectul Pietro Del Bonzo și a găzduit între anii 1737-1949 consiliul orășenesc. Restaurări importante au avut loc în 1782 și 1935.
Edificiul primăriei este construit pe locul unde înainte de 1716 a fost o baie turcească, aşa se explică de ce în dreapta intrării se află o inscripţie în limba arabă pe o tablă de marmură: ,,Anul ridicării acestei băi, din timpul de groază sub Ibrahim Ehan, Hedsa 1053”. Inscripţia este scrisă cu caractere arabe, dar în limba turco–osmană, formată în proporţie de 60–80% din cuvinte care sunt împrumuturi din limbile arabă şi persană, ceea ce o face greu de înţeles, chiar şi pentru vorbitorii de limba turcă .
La mijlocul secolului al XVIII-lea, burghezia doritoare de socializare într-un cadru elegant avea puţine locuri decente pentru petrecerile ce se ţineau sâmbătă seară, astfel că, în anul 1753, în primărie funcţiona o sală de bal, situată la etajul unu, în sala de consiliu.
În 1781 este cunoscută sub numele de Primăria Oraşului Liber Regal Timişoara, în 1782 este reconstruită de constructorul Josef Aigner, se reface faţada în stil renascentist şi este schimbată emblema întrucât Timişoara îşi schimbă statutul, devenind oraş liber regesc.
În 1849 clădirea este deteriorată în urma bombardamentului, iar în 1853 este demarat proiectul pentru noua faţadă, cea existentă şi în prezent. Suferă noi reparaţii în 1935 şi din 1949 sediul primăriei este mutat .

Cetate peste veacuri
Sigiliul oraşului, se vede şi azi pe frontispiciul clădirii şi reprezintă zidul de palisadă al cetăţii turceşti Timişoara, cu poarta prin care a intrat în cetate Prinţul Eugen de Savoya, după capitularea turcilor. Această imagine de pe frontispiciu avea să devină curând amintire. La sfârşitul anilor 1720 s-a început demolarea zidurilor primitive, medievale, formate din trunchiuri (palisadă), şi întărite cu pământ și totodată s-a început și construirea noii cetăți din cărămidă. Astfel imaginea vechii cetăţi turceşti se regăseste peste veacuri în Piaţa Libertăţii.
Clădirea este structurată pe trei nivele: un parter înalt şi două etaje, deasupra porţii monumentale se află un balcon şi patru ferestre arcuite. Suprafaţa clădirii este întreruptă de numeroase casete delimitate de pilaştrii, fiecare casetă conţinând două ferestre dispuse pe verticală.
În momentul de faţă, în imobil funcţionează Direcţia Agricolă şi Facultatea de Muzică.