PODUL TRAIAN
Legătura între Cetate și cartierele Iosefin și Elisabetin
Podul Traian, „Podul de la Maria” sau „Podul Huniade” se află în centrul Timişoarei de azi, în dreapta Catedralei Mitropolitane. Nu se ştie anul construcţiei, însă se presupune că a fost făcut după un desen al lui Gustave Eiffel.
Podul lega vechea Cetate de cartierele Iosefin şi Elisabetin şi a fost refăcut de-a lungul anilor, întâi din metal, apoi din beton, ajungând la forma de azi după ultima reabilitare care a avut loc în anul 2006.
Aflat la ieşirea din Cetate la poarta Petrovaradin, Podul Traian a fost construit iniţial din lemn. În 1871, acesta a fost dărâmat şi a fost înlocuit de unul de metal. Structura metalică a podului a fost adusă de la fabrica de poduri a Uzinelor Reşita, unde a și fost executată. Podul era de fier şi era sprijinit pe stâlpi.
În 1889, odată cu electrificarea tramvaiului, până atunci fiind folosit tramvaiul tras de cai, podul a fost consolidat. Cu timpul a devenit necorespunzător pentru traficul existent, nu era suficient de lat şi de solid şi s-a decis refacerea lui.
În 1913, vechiul pod metalic a fost demontat şi mutat în aval, unde a fost remontat în 1917, devenind „Podul metalic” de azi, iar în locul lui s-a ridicat un pod din beton armat.
Proiectat încă din anul 1911 de inginerul Károly Lád şi arhitectul Elemér Wachtel, construcţia podului a început în martie 1913 şi a fost terminată abia în 1916 din cauza Primului Război Mondial. În 1916 podul a fost folosit doar de pietoni, circulaţia fiind permisă numai în 1917, iar tramvaiul a circulat de-abia din 1918.
Podul are o lăţime de 32,8 metri şi o lungime de 40 de metri. Şinele de tramvai ocupă șapte metri în lăţime şi ambele trotuare au câte doi metri fiecare. Este unul dintre cele mai late poduri vechi din Timişoara.
Diferite nume
De-a lungul timpului, podul a avut mai multe nume, influenţate de perioadele politice. În planul oraşului din 1849, numele său era „Marele Pod”. După înţelegerea austro-ungară din anul 1867, podul a luat numele lui Losonczy, ultimul apărător al Cetăţii Timişoara, înainte de a fi cucerită de otomani în 1552. Mai târziu a fost numit Podul Huniade după comandantul militar şi om de stat John Hunyadi. După 1919, denumirea podului este cea de azi şi anume Podul Traian, numit după marele împărat roman.
Arhitectura podului este una simplă, iar arhitectura părţii superioare confirmă perioada de început a stilului Art Deco. La ultima variantă a podului s-a renunţat la turnuri, la galeriile şi elementele ornamentale, prevăzute în proiectul de consolidare şi reconstrucţie.
Mijloace de transport:
Tramvai: 1, 2,6,7,8,10 Stația Sfânta Maria
Autobuz: 33, 33B Stația Sfânta Maria
Expres: E3 Stația Sfânta Maria
