Piaţa Traian
Cunoscută și sub numele de Kossuth Ter sau Hauptplatz
Un ansamblu arhitectural deosebit, ale cărui edificii şi atmosferă pitorească sunt reprezentative pentruvechiul cartier timişorean Fabric, Piața Traian are, cu siguranță, personalitate.
Piaţa Traian, denumită în trecut şi Kossuth Ter sau Hauptplatz, a luat naştere în jurul anului 1740, fiind proiectată ca piaţă centrală a cartierului Fabric.
Fabricul s-a dezvoltat ca o suburbie relativ independentă a Timişoarei, în afara zidurilor cetăţii, însă nu în imediata apropiere, deoarece trebuia respectată limita de 950 de metri distanţă faţă de ziduri impusă de administraţia militară, pentru ca eventualii atacatori să nu se poată apropia de oraş. Cartierul s-a dezvoltat în mod deosebit ca urmare a stabilirii breslelor meşteşugăreşti aici şi a dezvoltării micii industrii. Toate lucrurile bune vin din Fabric
Fabricul era nu numai un pol economic, ci şi un loc unde oamenii veneau pentru distracţie, aici existând numeroase berării celebre, restaurante, hanuri şi cafenele unde se ţineau şi spectacole. Fabricul era cartierul „timişoreanului de mijloc”, un loc al comerţului şi distracţiei, unde convieţuiau români, sârbi, germani, evrei, maghiari şi ţigani. Motto-ul care caracteriza Fabricul în secolul al XIX-lea era „Toate lucrurile bune vin din Fabric”.Piaţa Traian era centrul cartierului Fabric şi era renumită ca loc de desfăşurare a târgurilor săptămânale. În zilele acestea, piaţa se umplea de negustori nu numai din Timişoara, care vindeau cele mai felurite mărfuri, cele mai multe produse în Fabric: făină, bere, tutun, cuţite, ulei de rapiţă şi de floarea-soarelui, oţet, săpun, cărămizi, unelte, pânzeturi, mătase, praf de puşcă. Piaţa forfotea de lume, de mărfuri şi de graiuri felurite.
De văzut în Piaţa Traian
Cea mai veche construcţie din Piaţa Traian este Biserica Ortodoxă sârbească cu hramul Sfântul Gheorghe, ridicată între anii 1745 şi 1755 în stil clasicist. Interiorul bisericii este decorat cu picturi aparţinând unor pictori renumiţi din Banat: Constantin Daniel (supranumit Tizian al Banatului), Sava Petrovici şi Ştefan Teneţchi-Ponerchin. Şi clădirea alăturată bisericii, la care ne atrag atenţia acoperişurile mari, trapezoidale, precum şi decoraţiile sculptate, în stilul curentului Second Empire, aparţine parohiei sârbeşti, este Casa Comunităţii Sârbe din Fabric.
Un alt element legat de biserică este obeliscul cu cruce, construit în anul 1773, având un soclu masiv de marmură şi o inscripţie în limba sârbă. Acesta era punctul central de închinare şi rugăciune a creştinilor la sărbătoarea Bobotezei, precum şi la sărbătorirea hramului bisericii. Clopotul de piatră din faţa bisericii este construit mult mai târziu şi nu are legătură cu biserica, el fiind un monument ridicat în cinstea Revoluţiei din 1989.
În secolul al XVIII-lea, când a luat fiinţă Piaţa Traian, în zonă erau doar case şi grădini, iar la finalul secolului al XIX-lea a suferit o transformare radicală, atunci construindu-se majoritatea clădirilor care flanchează şi astăzi piaţa. Dintre acestea iese în evidenţă Palatul Ştefania(link către articolul cu Palatul Ştefania), care este recent renovat, ceea ce îi pune şi mai bine în valoare frumuseţea. El a fost construit între anii 1909 și 1910 şi poartă semnătura renumitului arhitect maghiar László Székely, arhitectul- şef al Timişoarei din acea vreme. Palatul a fost denumit astfel în cinstea soţiei directorului fabricii Industria Lânii care a achiziţionat clădirea în 1918. Edificiul mai este denumit şi „casa cu maimuţe” datorită sculpturilor cu gorile care decorează partea superioară a clădirii.
Un alt edificiu deosebit din Piaţa Traian este Palatul Mercur. Clădirea este construită între anii 1908 și 1909 în stil Secession, remarcându-se decoraţiile florale şi geometrice, şi poartă acest nume datorită statuii zeului roman al comerţului, Mercur, care decorează vârful colţului clădirii.
Încheiem turul pieţei cu clădirea denumită Palatul Contesei Mirbach, construită în anul 1904. Palatul este, de asemenea, construit în stilul Secession, decorat cu pilaştri, pe două niveluri, precum şi sculpturi în formă de chipuri de femeie şi motive spiralate. În ciuda denumirii şi aparenţei sale impresionante, palatul nu era reşedinţa contesei, ci o casă de raport, adică o casă destinată închirerii, banii din chirii urmând a fi strânşi pentru fondul orăşenesc.
Astăzi, Piaţa Traian este un spaţiu pestriţ şi cu personalitate, cu multe magazine şi ateliere diverse, unde se desfăşoară diverse sărbători orăşeneşti, cum ar fi zilele cartierului Fabric.
Cea mai veche construcţie din Piaţa Traian este Biserica Ortodoxă sârbească cu hramul Sfântul Gheorghe, ridicată între anii 1745 şi 1755 în stil clasicist. Interiorul bisericii este decorat cu picturi aparţinând unor pictori renumiţi din Banat: Constantin Daniel (supranumit Tizian al Banatului), Sava Petrovici şi Ştefan Teneţchi-Ponerchin. Şi clădirea alăturată bisericii, la care ne atrag atenţia acoperişurile mari, trapezoidale, precum şi decoraţiile sculptate, în stilul curentului Second Empire, aparţine parohiei sârbeşti, este Casa Comunităţii Sârbe din Fabric.
Un alt element legat de biserică este obeliscul cu cruce, construit în anul 1773, având un soclu masiv de marmură şi o inscripţie în limba sârbă. Acesta era punctul central de închinare şi rugăciune a creştinilor la sărbătoarea Bobotezei, precum şi la sărbătorirea hramului bisericii. Clopotul de piatră din faţa bisericii este construit mult mai târziu şi nu are legătură cu biserica, el fiind un monument ridicat în cinstea Revoluţiei din 1989.
În secolul al XVIII-lea, când a luat fiinţă Piaţa Traian, în zonă erau doar case şi grădini, iar la finalul secolului al XIX-lea a suferit o transformare radicală, atunci construindu-se majoritatea clădirilor care flanchează şi astăzi piaţa. Dintre acestea iese în evidenţă Palatul Ştefania(link către articolul cu Palatul Ştefania), care este recent renovat, ceea ce îi pune şi mai bine în valoare frumuseţea. El a fost construit între anii 1909 și 1910 şi poartă semnătura renumitului arhitect maghiar László Székely, arhitectul- şef al Timişoarei din acea vreme. Palatul a fost denumit astfel în cinstea soţiei directorului fabricii Industria Lânii care a achiziţionat clădirea în 1918. Edificiul mai este denumit şi „casa cu maimuţe” datorită sculpturilor cu gorile care decorează partea superioară a clădirii.
Un alt edificiu deosebit din Piaţa Traian este Palatul Mercur. Clădirea este construită între anii 1908 și 1909 în stil Secession, remarcându-se decoraţiile florale şi geometrice, şi poartă acest nume datorită statuii zeului roman al comerţului, Mercur, care decorează vârful colţului clădirii.
Încheiem turul pieţei cu clădirea denumită Palatul Contesei Mirbach, construită în anul 1904. Palatul este, de asemenea, construit în stilul Secession, decorat cu pilaştri, pe două niveluri, precum şi sculpturi în formă de chipuri de femeie şi motive spiralate. În ciuda denumirii şi aparenţei sale impresionante, palatul nu era reşedinţa contesei, ci o casă de raport, adică o casă destinată închirerii, banii din chirii urmând a fi strânşi pentru fondul orăşenesc.
Astăzi, Piaţa Traian este un spaţiu pestriţ şi cu personalitate, cu multe magazine şi ateliere diverse, unde se desfăşoară diverse sărbători orăşeneşti, cum ar fi zilele cartierului Fabric.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5 staţia Piaţa Traian
