Piaţa Sfântul Gheorghe
Piaţa Sfântul Gheorghe sau Piaţa Seminarului a fost piaţa unde în iulie 1869 s-a inaugurat primul tramvai tras de cai.
Una dintre cele mai vechi pieţe ale oraşului, denumită după biserica ce purta hramul Sfântul Gheorghe, transformată în moschee pe timpul ocupaţiei otomane, a fost văduvită chiar de elementul principal în urmă transformărilor de modernizare ale oraşului. Seminarul catolic a găzduit prima instituţie de învăţământ superior laic din oraş, între anii 1845 şi 1848.
În anul 1323 este atestată în Cetatea Timişoarei biserica cu hramul Sfântul Gheorghe. Legenda spunea că biserica a fost transformată în moschee după 1552, când Timişoara este cucerită de otomani. În decembrie 2013 însă, şantierul arheologic amenajat cu ocazia reabilitării centrului istoric al Timişoarei au demonstrat că în această locaţie nu a existat biserica atestată în 1323 , cele mai vechi ruine aparţinând unei clădiri impunătoare, lungă de peste 15 m (clădirea se continuă şi în afara suprafeţei cercetate), a cărei nave se închidea cu o absidă. Prin urmare informaţia transformării bisericii în moschee nu este confirmată de cercetări, şi nici situarea bisericii amintită în documentele din secolul al XIV-lea în acest loc nu se confirmă. Este însă cert că o parte a materialului de construcţie a fost adus din demolarea unui alt edificiu construit în stil gotic, care poate fi unul ecleziastic, dar şi laic.
Moscheea din Piaţa Sfântul Gheorghe este amintită pentru prima dată în documente în 1572, dedicată sultanului învingător.
Moscheea a avut arondat un cimitir din care au fost cercetate peste 160 de morminte, toate din perioada otomană.
Sub nivelul de construcţie al moscheii au fost descoperite două niveluri de case din lemn care aparţin de Timişoara pre-otomană. Primul nivel de case din această zona poate fi datat începând cu secolul al XV-lea; casele erau construite din lemn, avea o singură încăpere şi o pivniţă. Au fost descoperite o serie de obiecte din lemn şi obiecte gospodăreşti. Nu au fost descoperite construcţii din zidărie; cea mai târzie construcţie din vecinătatea moscheii, foarte probabil una dintre cele amintite de documente că au fost atribuite iezuiţilor în 1718, are o fundaţie de cărămidă.
După instaurarea administraţie austriece clădirea este dată călugărilor iezuiţi care o transformă în biserica şi oficiază prima liturghie la 8 aprilie 1718. Începând din 1754, odată cu celebrarea primei Liturghii în Dom, biserica îşi pierde calitatea de catedrala. Tot din acest an încep şi ample lucrări de refacere şi reamenajare a faţadei principale, care vor dura până în 1769. Nouă faţada a fost realizată în stil baroc de meşterul zidar Franz Anton Platel. Clădirea aparţine ordinului iezuit pînă în anul 1773 cînd ordinul iezuit este desfintat.
Clădirea seminarului catolic este construit în imediată apropiere a clădirii bisericii . Această clădire va găzdui prima instituţie de învăţământ superior laic din Timişoara, în anul 1845; avea două facultăţi: pentru filozofie şi respectiv pentru drept. Piaţa îşi schimbă numele în Piaţa Seminarului. Este demolată împreună cu biserica în 1914.
Piaţa este încadrată de două clădiri care aparţin unor instututii bancare.
Sediul pentru „Prima Casă de Economii” a fost construit în 1855. După demolarea bisericii şi seminarului a fost ridicat „Palatul Băncii Timişorene” în 1914, cu un aspect sobru inspirat de arhitectură vieneză. Între cele două clădiri impozante, mici clădiri combină decoraţii Secession cu elemente de arhitectură neoclasică.
În partea sudică a pieţei se alfla casa Klapka, locul în care născut Georg Klapka, fiul al faimoslui Josef Klapka, cel ce a fost primar şi a întemeiat prima biblioteca de împrumut public a Timişoarei şi prima din Imperiu. Georg Klapka urma să devină încă şi mai faimos – a devenit unul dintre generalii armatei revoluţionare maghiare la 1848-1849. Casa esta marcată cu o placă comemorativă bilingvă.
Statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul este dezvelită în 1996 şi comemorează evenimentele din Decembrie 1989. Monumentul este creat din bronz, de artistul Silvia Radu şi arhitectul Mihai Botescu.Pe piedestalul realizat de Ştefan Calarasanu sunt trecute numele unor copii-martiri ai Revoluţiei.
În momentul de faţă Piaţa Sfântul Gheorghe este în reconstrutie, primăria intenţionând să amenajeze un amfiteatru pentru manifestări culturale.
