Palatul Ştefania

 

 

Palatul Ştefania are acoperişuri mari şi ridicate, asemănătoare turnurilor medievale, tipice arhitecturii gotice, geamuri înguste şi rotunjite, cu lemnărie verde, care se reliefează plăcut pe faţadele clădirii vopsite în culoare albă şi galbenă. Unul dintre turnuri are o decoraţie inedită, un halebardier în armură. Decoraţiile clădirii sub formă de volute aurii şi forme geometrice sunt caracteristice stilului Secession. Sub cornişă, în partea superioară a etajului al doilea, sunt amplasate statui de urşi şi gorile, motiv pentru care clădirea mai este cunoscută şi sub denumirea de „Casa cu maimuţe".

 

Clădirea a fost construită între anii 1909 şi 1910 de către Primărie după planurile arhitectului maghiar László Székely, arhitectul şef al oraşului din acea vreme, care a proiectat multe dintre cele mai importante clădiri ale Timişoarei, lăsând în urmă un important patrimoniu architectural în stil Secession. Clădirea a fost construită iniţial ca şi „casă de raport”, un termen care desemna o casă cu apartamente destinate închirierii. Banii din chirii urmau a fi folosiţi în scop social, respective pentru fondul Azilului Orăşenesc. În 1918 clădirea este cumpărată de dl. Rudolf (Rezsö) Totis, directorul general al fabricii “Industria Lânii”, care îi dă numele de “Palatul Ştefania”, în onoarea soţiei sale.

 

În perioada interbelică, Piaţa Traian, unde se găseşte Palatul Ştefania, era un loc renumit de distracţie, aici existând numeroase restaurante, baruri şi cafenelele. Şi la parterul Palatului Ştefania se găsea un restaurant celebru , Carul cu Bere, precum şi Clubul Cetăţenilor din cartierul Fabric.

 

Clădirea a făcut parte dintr-un proiect de renovare şi arată impecabil în prezent. Şi nu doar clădirea, dar şi vitrinele mari, ornamentale, din lemnărie de la parterul clădirii au făcut obiectul unei atente recondiţionări. Aici se găseşte în prezent Centrul de Coordonare pentru Reabilitarea Cartierelor Istorice din Timişoara.