PALATUL POŞTELOR ŞI TELECOMUNICAŢIILOR
Unul dintre cele mai impunătoare palate din Timişoara
Aflat pe locul celui de-al patrulea bastion al cetăţii, Palatul Poştelor şi Telecomunicaţiilor a fost construit la începutul secolului XX, fiind unul dintre cele mai mari palate din Timişoara, cu o suprafaţă de aproximativ 4.50 de metri pătrați.
Poşta timişoreană este atestată încă din anul 1722, însă, până la construirea palatului, a funcţionat în mai multe locaţii, între 1859 și 1860 chiar în Palatul Dicasterial.
Anul începerii construcţiei nu este cu exactitate cunoscut, actele dispărând în mod misterios. Unii spun că a început în 1910, alţii că în 1911, cert este că în 1913 a fost terminată.
În ceea ce priveşte arhitecţii care au făcut planurile, situaţia este la fel de ambiguă, unii spun că arhitectul ar fi Ignác Alpár, alţii că sunt timişorenii Ladislau Szekely, Kiss şi Gabor.
Palatul Poştelor şi Telecomunicaţiilor sau Poşta Mare se întinde pe patru străzi şi 4426,8 metri pătraţi, o mare suprafaţă fiind ocupată de cele două curţi interioare. Are subsol, parter şi părţi cu două şi respectiv trei etaje, în care se află 297 de încăperi.
Faţada dinspre Bulevardul Revoluţiei are 36,77 metri, partea din spate de pe strada Traian Grozăvescu are 37,6 metri, partea dinspre est de pe strada Mihai Eminescu are 112 metri şi cea dinspre vest, de pe strada Cicio Pop, are 98,7 metri. În interiorul palatului se află o sală de evenimente cu o capacitate de 150 de locuri, de o frumuseţe rară, care însă, din cauza vechimii, este destul de deteriorată.
Doar o parte din clădire este folosită, în general pentru birouri şi ca spaţii de cazare pentru angajaţii Poştei din ţară care vin în interes de serviciu în Timişoara. În incinta palatului se află azi Oficiul Poştal numărul 1.
Loc al erudiţiei
În palat, au funcţionat de-a lungul timpului câteva instituţii de învăţământ importante la vremea lor. În 1923 a fost creată Şcoala Superioară de Poştă şi Telecomunicaţii Timişoara după modelul celei de la Paris, fiind singura din România, şi a funcţionat până în 1940. Din 1941, au funcţionat aici Facultatea de Construcţii din Timişoara şi Facultatea de Geografie din Cluj, care în timpul războiului a fost nevoită să se mute la Timişoara, deoarece la Cluj Napoca autorităţile maghiare au redeschis Universitatea Franz Iosif cu predare în limba maghiară. Prin 1950, aici funcţionau creşa şi grădiniţa Poştei. După anul 1948 a avut mai multe denumiri: Şcoala Medie Tehnică de Exploatare Poştă şi Telecomunicaţii Timişoara, apoi s-a numit Şcoala Tehnică de Radio şi Radioficare, ulterior Liceul Electrotehnic numărul 3 şi Liceul Industrial numărul 3. În prezent, aici se află Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii Timişoara.
Mijloace de transport:
Tramvai: 1,2,4,5,6 Stația Prefectură
Autobuz: A40 Stația Traian Grozăvescu
A22 Stația Prefectură
Troleibuz: 15,16 Stația Traian Grozăvescu
Expresul: E7 Stația Traian Grozăvescu
