Clădirea cu 400 de ferestre
Clădirea care astăzi găzduiește sediul Judecătoriei, Tribunalului şi al Curţii de apel Timişoara a fost construită în stilul Renaşterii italiene, imitând Palatul Medici din Florenţa.
Între 1855 și 1860 se construieşte palatul, fiind proiectat iniţial ca reşedinţă a guvernatorului Banatului. Banatul reprezenta una dintre cele cinci „ţări de coroană” ale Ungariei, din cadrul Imperiului austro-ungar, având capitala la Timişoara. După terminarea edificiului, „Landul” a fost desfiinţat, Banatul alipit Ungariei, Timişoara devenind doar capitală de judeţ, nemaiavând nevoie de sediu de guvern.
Stil arhitectural şi descrierea clădirii
Ca stil arhitectural aparţine stilului romantic cu elemente de Renaştere Toscana, în speţă florentină. S-au utilizat elemente de limbaj arhitectural prezente la Palazzo Strozzi şi Palazzo Pitti din Florenţa. Construcţia, ridicată pe o suprafaţă ce se întinde de-a lungul a trei străzi, a fost mult timp cea mai mare construcţie din Timişoara. Edificiul are trei niveluri şi era împărţit astfel: trei curţi interioare, şase porţi, 273 de birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 27 de magazii şi peste 400 de ferestre. Localnici oraşului de pe Bega obişnuiau să spună că palatul Dicasterial are câte o fereastră pentru fiecare zi din an. Faţadele sunt structurate în registre orizontale, ritmate doar prin şirul ferestrelor. Ornamentele de la ferestre se reduc la colonetele ce flanchează ferestrele de la primul etaj.
Imobilul intervine în peisajul urban printr-o modificare de proporţii a ambientului. Impunându-se prin dimensiuni, singularitate şi semnificaţie, palatul exprimă pronunţat funcţia de reprezentare care i-a fost atribuită. Volumul masiv şi supradimensionat scoate din scară vecinătăţile din care se asigură doar o percepere parţială a monumentalului.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5, 6 stația Piața Libertăţii
- firobuz: liniile 11, 14, 17, 18 stația Piaţa 700
