Palatul Ciobanu

Palatul, construit între anii 1924 și 1926, poartă numele ilustrului avocat şi om politic Pompiliu Ciobanu, participant activ la Marea Unire de la 1918. Pompiliu Ciobanu a făcut parte din grupul de 40 de reprezentanţi ai Banatului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind, de asemenea, descendent al cunoscutei familii Ciobanu, răspândită în toată zona Banatului şi în Zarand. Bunicul său a fost coleg de liceu şi facultate la Budapesta cu Octavian Goga, iar un membru al familiei Ciobanu face parte din comitetul de organizare a Marii Uniri de la Alba Iulia. Este o figură importantă a urbei după Marea Unire şi face parte din grupul de iniţiativă care a facilitat, printre altele, construcţia Catredralei Ortodoxe din Timişoara.

Arhitectura şi tema ţăranului român
Palatul cu trei etaje a fost construit după planurile cunoscutului arhitect Mathias Hubert pe spaţiul viran rămas după dărâmarea vechilor ziduri ale cetăţii. Este una dintre ultimele clădiri construite în stil Secession din Timişoara. La vremea construrii palatului curentul Secession adopta o linie mai geometrizantă, dar ca particularitate palatul are o faţadă decorată cu o temă inedită: ţăranul român. Două statui în piatră ce înfăţişează un cioban cu o oaie şi o ciobăniţă cu o suveică în mână decorează faţada, fiind opera sculptorului Ferdinand Gallas. Este prima clădire din Timişoara cu această temă pe care o putem găsi apoi şi în decoraţiile clădirii prefecturii.

Hector, câinele de vânătoare al familiei Ciobanu
De amintit este şi faptul că strada pe care se află palatul poată numele câinelui de vânătoare al familiei, Hector. Până în anii 1960, când o parte a bastionului a fost dărâmată pentru a face loc inelului de trafic al centrului Timişoarei, strada Hector era mai mult o fundătură. Legenda spune că aici a murit călcat de o maşină câinele de vânătoare al familiei Ciobanu, iar locul este cunoscut mai apoi ca „fundătura lui Hector”.

Radu Ciobanu – scriitor 
Clădirea aparţine acum scriitorului Radu Ciobanu, nepot al lui Pompiliu Ciobanu. În romanele sale „Arhipelagul” şi „Crepuscul” găsim amintirile scriitorului despre locurile copilăriei, despre familie, despre vechile cartiere şi străzi ale Timişoarei. La fel ca multe clădiri istorice ale Timişoarei este azi o casă particulară ce nu se poate vizita, o clădire ce așteaptă să fie renovată.