PALATELE DE PE CORSO
Clădiri grandioase, pline de istorie
Grandoarea şi frumuseţea palatelor din centrul Timișoarei îţi taie şi azi respiraţia, fiind martore tăcute ale unui trecut încercat şi totuşi plin de frumos. Construite conform arhitecturii de la începutul secolului, în stilul Secession, aşteaptă să fie descoperite şi admirate de cei care se plimbă pe Corso.
Corso este denumirea dată părţii drepte a Pieţei Victoriei, care pornește de la Operă spre Catedrală. În trecut, aici era locul de promenadă preferat de doamnele şi domnii din înalta societate timișoreană, fiind o zonă bine iluminată, cu restaurante și magazine de lux.
Corsoul timișorean este străjuit de palate: la un capăt este Palatul Lloyd (lângă Operă), la celălalt este Palatul Szechenyi (lângă Catedrală), iar între ele se înalţă maiestuoase Palatele Merbl, Dauerbach, Neuhausz şi Hilt & Vogel.
Palatul Lloyd
Construit între anii 1910 și 1912, Palatul Lloyd a fost proiectat de arhitecţii Leopold Baumhorn şi Anton Merbl. După inaugurare a adăpostit sediul firmei Lloyd, Bursa de mărfuri şi Cafeneaua Lloyd.
În 1916, aici şi-a stabilit cartierul general feldmareşalul german von Mackensen, apoi a fost sediul Camerei de Comerţ în perioada interbelică. În 1945 clădirea a fost donată Universităţii de Vest şi după anul 1948, a devenit sediul rectoratului Universităţii Politehnice Timişoara. Palatul Lloyd impresionează cu un interior luxos, decorat cu oglinzi, vitralii şi candelabre uriaşe. Peste 150 de proiectoare scot în evidenţă frumuseţea sa pe timp de noapte.
Palatul este construit pe colţ, cu intrarea către Operă, o parte pe Corso şi una pe bulevardul Republicii. Faţada se remarcă prin pilaştrii ce încadrează ferestrele, pe care se sprijină patru statui, ce se termină cu un fronton în semicerc. Pe toate cele trei părţi frontonul este în formă de semicerc, iar la ultimul etaj, pe laterale, există balcoane. Intrarea principală este încadrată de două coloane şi are un fronton triunghiular.
Palatul Merbl
Situat în continuarea Palatului Lloyd, pe strada Nicolae Paulescu, colţ cu Piaţa Victoriei, palatul poartă numele arhitectului care l-a construit - Arnold Merbl. Construcţia a început în 1911 şi astăzi găzduieşte la parter Librăria "Mihai Eminescu" şi trei magazine. Din punct de vedere arhitectural, palatul este construit în stilul începutului de secol XX, fiind o combinație între stilul eclectic, elemente baroce și Art Nouveau. Se înalţă pe trei etaje şi cuprinde 24 de camere. Ca element distinctiv, palatul are un turn înalt în partea stângă.
Palatul Dauerbach
Construit între 1912 și 1913, după planurile celebrului arhitect László Székely, palatul poartă numele proprietarului: Georg Dauerbach. În 1911 acesta a cumpărat terenul cu intenţia de a construi o casă cu apartamente de închiriat. La parter au fost amplasate cafeneaua şi restaurantul Palace.
Restaurantul Palace a fost pentru multă vreme unul dintre cele mai faimoase şi elegante localuri din Timişoara, însă după cel de-al Doilea Război Mondial a fost închis, iar spaţiul, transformat în depozit. Restaurantul s-a redeschis la sfârşitul anilor '60, iar azi, la parterul său sunt magazine.
Palatul Dauerbach este una dintre cele mai reprezentative clădiri pentru stilul Secession. Clădirea cu patru etaje are faţada împărţită în cinci părţi, partea centrală a faţadei fiind mai înaltă decât restul clădirii. Aceasta este compusă din trei părţi care se încheie cu un fronton în acoladă la partea superioară (formă ogivală) şi două părţi laterale ce conţin doi pilaştri.
Palatul Neuhausz
Palatul Neuhausz face parte din suita de palate construite după planurile arhitectului-şef al vremii, László Székely, la începutul secolului XX. Arhitectura sa îmbină stilul eclectic cu Seccesion şi cu Art Nouveau.
Palatul este o construcţie cu patru etaje, simetrică, partea centrală fiind ieşită în afară şi terminându-se cu un acoperiş de aramă. Frontonul este semicircular, cu o fereastră ovală în mijloc.
Palatul Hilt & Vogel
Aflat pe Corso, lipit de Palatul Széchenyi, Palatul Hilt&Vogel a fost construit între anii 1912 și 1913 după schiţele aceluiaşi architect, László Székely. Ca şi la majoritatea clădirilor vremii se pot observa influenţele stilului Secession, atât în folosirea decoraţiilor din stuc pe faţadă, cât şi în realizarea parapeţilor din aramă. Palatul are patru niveluri şi două faţade vizibile: una spre Piața Victoriei, cealaltă spre strada Johann Wolfgang von Goethe. La primul şi al doilea nivel se află un balcon circular, ce trece de pe o faţadă pe alta, iar pe faţada dinspre Piaţa Victoriei se remarcă două frontoane ce se termină cu un balcon la ultimul nivel. La colţul palatului se află un turn, cu geamuri. Astăzi, la parter se află spaţii comerciale şi o cafenea.
Palatul Széchenyi
Construit între anii 1911 și 1913 pentru birouri şi magazine, Palatul Széchenyi încheie Corso. Stilul arhitectonic nou este vizibil, şi aici predominând stilul Secession cu lipsa colţurilor de 90 de grade. Există însă elemente care contrastează oarecum cu specificul perioadei: frontonul cu imaginea de înger în relief într-o postură statică, figurile feminine de la parterul clădirii ce se inspiră din cariatide, ce susţineau balconul de deasupra intrării şi în acelaşi timp încadrau intrarea, specifice arhitecturii baroce, clasiciste. Colţul clădirii este prevăzut cu un turn. Palatul are patru niveluri, iar la parterul său erau prevăzute spaţii comerciale, lucru valabil şi astăzi, deoarece clădirea adăposteşte Galeriile Helios şi câteva magazine.
Mijloace de transport:
Troleibuz: 11,14,18 Stația Piața Regina Maria sau Stația Piața 700
Expres: E3 Stația Catedrala Mitropolitană
Autobuz: 33 Stația Catedrala Mitropolitană
Tramvai:1,2,6,10 Stația Catedrala Mitropolitană
