Opera română din Timișoara

 

Opera Română din Timişoara este o instituție naţională de operă, operetă şi balet. Se află în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor din România, dar are personalitate juridică. Opera Română a fost construită prin Decret Regal la data de 30 martie 1946.
Clădirea este amplasată în centrul Timişoarei, în Piaţa Victoria.Scena este în stil italian, iar faţadele laterale, faţada principală şi sala de spectacole sunt în stilul neobizantin.
Sunt disponibile 71 locuri în sala de spectacole, iar media de vânzare la spectacole este de aproximativ 500 de bilete. Există încă trei instituții de artă care își desfășoară activitatea în aceeași clădire, pe lângă Opera Română, acestea sunt: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat.

 

Istoricul clădirii
Clădirea Operei a fost concepută după planurile arhitecţilor vienezi Helmer şi Fellner, constructori a numeroase săli de teatru din Europa, cum ar fi Budapesta, Viena și Odessa. Clădirea a fost începută în 1871 şi a fost terminată în 1875.
Prima reprezentație pe scenă a fost în limba maghiară, la data de 22 septembrie 1875, iar cea de-a doua a fost în limba germană, la data de 25 septembrie, același an.
Dragostea timişorenilor pentru spectacole a fost satisfăcută de Opera Română din Cluj, care a fost înfiinţată în 1920, iar personalul de la Opera din Cluj s-a deplasat la Timişoara pentru susținerea spectacolelor. În urma cedării Ardealului prin Dictatul de la Viena, nu au mai putut susţine spectacole de operă în Cluj. Între 1940 şi 1945 au început să îşi desfăşoare activitatea în orașul de pe Bega și a devenit astfel Opera din Cluj - Timişoara, al cărei director a fost numit compozitorul Sabin Drăgoi.
De-a lungul timpului, clădirea a fost devastată din cauza unor incendii. Restaurarea după primul incendiu s-a finalizat în anul 1882. Cel de-al doilea incendiu a avut loc în 1920 şi în urma sa faţada a trebuit să fie refăcută complet. Arhitectul Duiliu Marcu, care a construit și Palatul Victoria din Bucureşti, a refăcut faţada şi sala de spectacole în stil neobizantin, stil ce era caracteristic acelui timp.
Din anul 1945, Opera din Cluj nu a mai susținut spectacole în Timișoara, deci se impunea pe atunci înființarea unei opere. Astfel, se formează în anul 1920 Teatrul Liric de Operetă, ce a fost condus de Maximilian și prințul operetei, Leonard. În data de 30 martie 1946, decretul semnat de Regele Mihai va duce la constituirea Operei Române din Timișoara. Conducerea acestei instituții este preluată de către cântăreața Aca de Barbu. Va reuşit în scurt timp să formeze o echipă profesionistă de muzicieni.
Aca de Barbu a studiat Conservatorul de la Târgu-Mureș, iar apoi a studiat la Viena, însă după doi ani renunță la Academia de Muzică și studiază cu profesorul Filip Forsten în particular. Se remarcă foarte repede și semnează contracte cu opera din Hamburg, iar apoi este prim-solistă la Opera din Cluj-Napoca și ulterior la București. La scurt timp după ce se angajează la Opera din Timișoara, este pusă de către regele Mihai la conducerea Operei. Dragostea și devotamentul pentru muzică se remarcă prin faptul că, după pensionare, continuă să predea la Conservatorul din București, până când moare.

 

Opera Română din Timişoara, sub conducerea Acăi de Barbu
Spectacolul de inaugurare a fost în data de 27 aprilie 1947 cu opera „Aida”de Giuseppe Verdi. Conform site-ului oficial al Operei, atunci a fost momentul când directorul Aca de Brabu a spus următoarele cuvinte în fața spectatorilor prezenți în sală, dar și cei de afară care ascultau la megafon:

“Iata visul nostru implinit !

Se deschid porţile acestui aşezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului şi a muzicii - citadela culturală într-o provincie atât de înfrăţită cu muzica şi poezia. În acest Banat, care prin tradiţiile lui este îndreptăţit a avea o operă proprie, aici, în ţara cântului unde de veacuri răsuna melodiile duioase ale doinei româneşti..."