Fosta Bancă de Scont

 

 

După planurile arhitecţilor din Budapesta, Marcel Komor şi Dezső Jakab, elevii arhitectului Ödön Lechner, se construieşte edificiul cu parter şi trei niveluri, între anii 1906 și 1908. Stiulul arhitectural este specific anilor 1900 şi se încadrează în curentul Secession cu motive ale folclorului maghiar. Miksa (Max) Steiner, proprietarul clădirii, a fost fabricant de leşie (soluţie folosită la spălatul rufelor) şi acţionar fondator al Băncii de Scont. Clădirea a fost construită cu destinaţia de a fi închiriată, proprietarul nelocuind aici. Astfel, parterul găzduia sediul central al Băncii de Scont, iar printre chiriaşii apartamentelor de la etaje se găseaudoarpersoane înstărite, avocaţi, directori şi angrosişti, din cauza preţului ridicat al chiriilor.

 

Clădirea de pe colţ se remarcă atât prin formele ei curbate, fluide, asimertice, cât şi prin limbajul plastic expresionist şi abstract al faţadelor. Ne atrag atenţia, de asemenea, ferestrele largi, în arc de cerc, cu grilaj de fier forjat, coloanele false, balcoanele curbe din zidărie, terminate în partea de sus cu un fronton din semicercuri şi un relief de faianţă colorată care încadrează stupul de albine. Acesta se regăseşte şi pe poarta de intrare cu uşi metalice de pe strada Vasile Alecsandri, cea de-a doua poartă, din strada Gheorghe Lazăr, fiind destinată locatarilor. Motivul stupului de albine este caracteristic clădirilor de bănci din acea perioadă simbolizînd bogăția.

Formele rotunjite ies în evidenţă deasupra parterului. Faţadele pe înălţimea celor două etaje sunt marcate de zone care ies în afară, cea mai lungă aflându-se în colţ şi seamănă cu un turn. Faţada scurtă are şi un balcon, ce întăreşte asimetria construcţiei.

 

Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 10, 2, 4, 5, 6 staţia Piaţa Libertăţii
- firobuz: liniile 11, 14, 17 staţia Piața Timișoara 700