FABRICA DE BATERII DURA
Prima fabrică de baterii şi corpuri de iluminat din ţară
Prezentă şi azi în Timişoara sub numele de ELBA, Dura a fost deschizătoare de drumuri în industria electrotehnică, făcând ca oraşul de pe Bega să rămână pentru totdeauna în istorie.
Înfiinţată în ianuarie 1921, Dura îi avea proprietari pe Geza Perenyi, Ludovic Barta şi Adalbert Low-Beer. Sediul era pe Calea Buziaşului numărul 15 şi societatea avea 30 de muncitori. În 1930, societatea fuzionează cu fabrica Lumina şi se va numi Uzinele Dura. Aveau acum 70 de muncitori şi un capital de opt milioane de lei. Fabrica avea profit, nu foarte mare, însă suficient cât să reziste perioadelor tulburi ale crizei economice de la începutul anilor ’30. În 1936 şi-a mutat sediul pe strada Pestalozzi numărul 22, în urma cumpărării unei părţi din fosta fabrică chimică Leda. Îşi lărgeşte aria de produse, face investiţii, în special în instalaţiile necesare producţiei şi în asigurarea imobilelor, reamenajează clădirile pentru noile cerinţe.
Uzina avea o secţie de corpuri de iluminat şi una de elemente galvanice. În secţia de elemente galvanice se produceau tot felul de elemente şi baterii electrice, precum cele de buzunar, bateriile anodice şi mai târziu baterii uscate Dura Optima, care înlocuiesc acumulatorii cu acid. Aceşti acumulatori au fost foarte apreciaţi pentru că durata lor de funcţionare era lungă şi se regenerau singuri prin oxigenul luat din atmosferă, fiind preferaţi de radioamatori. O altă gamă de baterii renumită a fost Dura Ideal, construită special pentru radio, precum şi Dura Rex Speciale, toate acestea concurând la calitate cu produsele din străinătate.
În secţia de corpuri de iluminat se fabricau tot felul de lămpi, candelabre, plafoniere, lămpi de buzunar. Secţiile erau dotate cu maşini moderne, perfecţionarea produselor fiind una dintre preocupările permanente ale conducerii.
Schimbări marcante
În 1940 însă, unii dintre membrii fondatori ai întreprinderii pleacă din ţară şi consiliul de administraţie demisionează. Este momentul în care acţiunile trec în mâna unor industriaşi români.
Perioada din timpul războiului a fost una foarte bună, în 1941 fiind nevoiţi să crească producţia cu 600% la felinare electrice atât pentru armată, cât şi pentru populaţia civilă. Sfârşitul războiului însă a găsit multe fabrici în situaţii grele, producţia scăzuse, multe s-au închis, altele au fuzionat.
În 1948, ca urmare a naţionalizării, Electrobanat strânge mai multe firme ameninţate cu falimentul, cu acelaşi profil, printre care şi „Dura”, care continuă astfel într-un nou cadru, sub o nouă denumire. Activitatea era împărţită în trei secţii şi două ateliere: secţia candelabre şi accesorii metalice, secţia felinare, secţia elemente galvanice şi cele două ateliere de turnătorie şi galvanizare. A crescut numărul salariaţilor la 371 și s-au introdus în fabricaţie 26 de noi produse. Se începe fabricarea corpurilor de iluminat pentru autovehicule, în 1960 numărul sortimentelor ajungând la 200. În anii ’60 începe exportul către Rusia, apoi, mai târziu, către ţările ce făceau parte din alianţa economică a statelor socialiste Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R).
După revoluţia de la 1989, Electrobanat a devenit ELBA în timpul procesului de privatizare între anii 1990 şi 1995, s-a dezvoltat continuu, ajungând să fie şi astăzi una din fabricile de profil renumite în ţară şi peste hotare.
Vechea clădire a Uzinelor Dura, care se află în curtea fabricii de pe strada Pestalozzi, a fost ridicată la începutul secolului XX şi reprezintă stilul de construcţie al acelei perioade, cu geamuri largi, rame metalice, elemente decorative. Casete ce decorează faţadele, pilaştri de tencuială, capiteluri cu diverse motive florale în relief, frontoane la acoperiş ce păstrează aceleaşi modele, toate amintesc de perioada arhitecturală specifică perioadei de început de secol. Faţada principală se evidenţiază printr-un turn cu trei ferestre, care astăzi e demolat.
Sediul actual al ELBA este situat în parcul Industrial Fabric, însă vechea clădire poate fi văzută pe strada Pestalozzi numarul 22.
Mijloace de transport:
Tramvai: 4,6,10 Stația Fabrica de Bere
Autobuz: A 21 Stația Fabrica de Bere
A22 Stația Radio Timișoara
Expres: E8 Stația Radio Timișoara
