Complexul Piariştilor

 

Ansamblul este construit între 1908-1909 în stil art nouveau de Ordinul Piarist, fiind proiectat de arhitectul-şef al oraşului László Székely împreună cu arhitectul Alexander Baumgarten. Lucrările  de execuție revin firmei arhitectului şi constructorului timişorean Arnold Merbl.

Primul gimnaziu al Ordinului Piarist, ordin calugaresc de rit romano-catolic preocupat de educarea tineretului, inaugurat în 1751, a fost ridicat de nobilul sârb Iacob Bibici şi soţia sa Margareta Tomian pe moşia lor din Sântana. Împăratul Iosif al II-lea a dat ordin în 1784 ca internatul gimnaziului să fie închis, iar din 1788 locaţia a fostatribuită spitalului militar al garnizoanei. Astfel piariştii sunt nevoiţi să se mute în Timişoara. Piariştii primesc în folosinţă biserica franciscanilor veniţi din Bosnia, zidită în perioada 1733-1736, în stil baroc, până în 1911 când a fost demolată.

Din 1802 gimnaziul piarist se extinde treptat. În 1841 devine gimnaziu superior fiind ridicat la rangul de liceu, iar din 1850 are 8 clase şi devine liceu complet cu predare în limba germană.Aici predau 12 profesori, se dotează laboratoarele  de fizică și de biologie cu o colecţie de mineralogie şi un ierbar. În perioada 1852–1853 gimnaziul avea 184 elevi, predominanţi fiind cei germani, unguri şi sârbi şi mai puţini români, croaţi şi sloveni din cauza religiei diferite, ortodoxe. Ştefan Szuts a fost primul director piarist.

În perioada primarului Johann Preyer între anii 1840 - 1850, se promova toleranţa etnică şi confesională, astfel că şi tinerii evrei frecventau Liceul Piarist. Din 1850, predareaîn  limba germană era cea mai uzitată în incinta Liceului Piarist, dar existau şi catedre de limba română şi sârbă. Din 1867 cursurile au fost predate în limba maghiară până în anii 1923 – 1924. Apoi limba de predare devine cea română .

În 1919, crescând numărul de elevi la 1322, se simte necesitatea unui nou liceu, actualul Colegiul Naţional Constantin Diaconovici Loga.

În perioada celui de al Doilea Război Mondial, clădirea este grav avariată şi a trecut pe rând sub ocupaţia armatei germane, urmată de armata română şi cea sovietică.

Din anul 1946, în perioada comunistă, activităţile ordinelor călugăreşti ale Bisericii Româno-Catolice au fost interzise. Ca urmare, Complexul Piarist a fost dat în folosinţă Şcolii Politehnice Timişoara, respectiv Facultăţii de Construcţii şi bibliotecii Politehnicii. Facultatea de Electrotehnică este mutată aici în mare parte după 1948, urmată de laboratoarele Facultăţii de Chimie.

 Odată cu dezvoltarea domeniului electrotehnic din anii 1970, e nevoie de un nou sediu dedicat Facultăţii de Electrotehnică, care este mutată  treptat din Complexul Piarist începând din 1976.

Biserica Româno-Catolică solicită retrocedarea clădirii după 1989, acţiune posibilă în 1992, după ce Facultatea de Electrotehnică este mutată complet și  după ce laboratoarele Facultăţii de chimie se mută în 1982 în noul sediu,însa biblioteca abia după 2008.

 
Spațiu generos pentru studiu

Ridicat pe un teren eliberat de zidurile cetăţii, Complexul piarist este mărginit azi de bulevardul Regele Ferdinand I, bulevardul Republicii şi stradă Piatra Craiului. Clădirile impozante formează o curte interioară de formă triunghiulară. Intrarea principala, dinspre Piaţa Reginei Maria, are deasupra un balcon larg între coloane monumentale şi cu fronton arcuit şi înalt. Faţada în stil Secession cu motive florale şi geometrice este împărţită în trei segmente. Faţadele simterice, construite pe axe dau ritmicitate şi formează rezalite pavilioanelor continuate cu frontoane trilobate, continuate de acoperişul înalt tip mansardă. Faţadele interioare sunt mai puţin decorate, dar cu o volumetrie impozantă.

Spaţiul interior se deschide generos în casa scării: pilaştrii impresionanţi cu ornamente vegetale şi geometrice susţin tavane decorate de cartuşe arcuite, boltite, balustrade unduite, frumos împodobite, pardoseli de mozaic. Capitelurile sunt împodobite cu ghirlande şi capete de îngerași poleite.

Statuile Sfântului Ştefan şi Sfântului Emeric, care erau la loc de cinste pe frontispiciul liceului şi statuile Sfântului Laszlo şi a Sfintei Elisabeta, pe cel al bisericii, au fost înlăturate.

Şcoală era renumită şi datorită dotărilor care creeau condiţii de calitate. Dispunea de săli de cursuri spaţioase, mobilate modern, cu încălzire centrală, sală de festivităţi elegantă, săli de gimnastică suedeză, baie, o curte largă cu parc şi teren de tenis. Renumele era dat şi de metodele de disciplinare a elevilor introduse încă din 1980. Dacă regulamentul era încălcat de către elevi, părinţii erau responsabilizaţi, riscând chiar amenzi.

În prezent  clădirea aparține Liceului teologic româno – catolic Gerhardinum . Liceul de renume face parte din cele şase provincii din Europa Centrală cu şcoli piariste: Polonia, Ungaria, Austria, Slovacia, Cehia-Moravia, România.  Liceul teologic româno – catolic „Gerhardinum” este înfiinţat de Biserica Româno-Catolică şi are profil teologic-uman, cu predare în limba română şi maghiară. Capacitatea internatului propriu este de 70 de locuri şi în 2008 avea 134 de elevi . 

Amplasat în apropierea centrului urban, Complexul Piariștilor este un edificiu impozant, ce merită vizitat, reprezentativ pentru stilul Secession.