Cazinoul Militar
De la Casa Comandantului la actualul Muzeu Militar
De la Casa Comandantului la actualul Muzeu Militar
Clădirea adăpostea un important eveniment monden, celebrul bal al ofiţerilor.
Clădirea este cunoscută de-a lungul timpului sub diverse denumiri. În anul 1752 este reşedinţa Contelului de Soso, comandantul Cetăţii Timişoarei, și apare în cronicile vremii sub denumirea de „Casa Comandantului". Începând cu anul 1921 poartă numele de Cazinoul Militar-Civil „Principele Carol". Clădirea din Piaţa Libertăţii numărul 5, cunoscută timişorenilor sub denumirea de Casa Comandantului sau Cazinoul Militar, apare în planurile oraşului în anul 1744. În anul 1788 este terminat corpul de clădire din Piaţa Libertăţii, unde este la momentul actual intrarea în instituţia militară. Pe vremea ocupaţiei turceşti, pe locul acestui corp de clădire se afla cea mai importantă moschee a Timişoarei, Moscheea Silahdarului.
Consiliul Local aprobă în anul 1910 construcţia unei terase exterioare de sticlă și clădirea este înălțată cu încă un etaj. Este singura clădire din Piața Libertăţii unde se mai pot observa elemente ale stilului baroc.
În anul 2002, în faţa terasei, au fost amplasate două tunuri de calibru 75 mm.
Balul ofiţerilor
Sala de festivităţi a Cazinoului Militar găzduia unul dintre cele mai importante evenimente mondene ale perioadei: celebrul bal al ofiţerilor. Acesta a jucat un rol important în viaţa socială a ofiţerilor şi în interacţiunea lor cu elitele oraşului.
O invitaţie la bal era greu de obţinut şi doar părinţii cu dare de mâna îşi puteau trimite tinerele fete la bal. Este cunoscut faptul că ofiţerii se puteau căsători doar cu fete care aveau o zeste care să poată întreţine tânăra familie. Pregătirile fetelor pentru bal durau tot anul, luau lecţii de dans şi tocmeau croitori pentru pregătirea garderobelor din materiale scumpe comandate la Viena.
Muzicanţi catolici erau aduşi de la Viena şi interpretau muzică militară sau religioasă. Mulţi dintre ei au rămas în cetate şi au început să cânte muzică şi piese la modă din capitala imperiului, cum sunt menuetul şi valsul. Începe perioada romantică a cetăţii.
Clădirea este cunoscută de-a lungul timpului sub diverse denumiri. În anul 1752 este reşedinţa Contelului de Soso, comandantul Cetăţii Timişoarei, și apare în cronicile vremii sub denumirea de „Casa Comandantului". Începând cu anul 1921 poartă numele de Cazinoul Militar-Civil „Principele Carol". Clădirea din Piaţa Libertăţii numărul 5, cunoscută timişorenilor sub denumirea de Casa Comandantului sau Cazinoul Militar, apare în planurile oraşului în anul 1744. În anul 1788 este terminat corpul de clădire din Piaţa Libertăţii, unde este la momentul actual intrarea în instituţia militară. Pe vremea ocupaţiei turceşti, pe locul acestui corp de clădire se afla cea mai importantă moschee a Timişoarei, Moscheea Silahdarului.
Consiliul Local aprobă în anul 1910 construcţia unei terase exterioare de sticlă și clădirea este înălțată cu încă un etaj. Este singura clădire din Piața Libertăţii unde se mai pot observa elemente ale stilului baroc.
În anul 2002, în faţa terasei, au fost amplasate două tunuri de calibru 75 mm.
Balul ofiţerilor
Sala de festivităţi a Cazinoului Militar găzduia unul dintre cele mai importante evenimente mondene ale perioadei: celebrul bal al ofiţerilor. Acesta a jucat un rol important în viaţa socială a ofiţerilor şi în interacţiunea lor cu elitele oraşului.
O invitaţie la bal era greu de obţinut şi doar părinţii cu dare de mâna îşi puteau trimite tinerele fete la bal. Este cunoscut faptul că ofiţerii se puteau căsători doar cu fete care aveau o zeste care să poată întreţine tânăra familie. Pregătirile fetelor pentru bal durau tot anul, luau lecţii de dans şi tocmeau croitori pentru pregătirea garderobelor din materiale scumpe comandate la Viena.
Muzicanţi catolici erau aduşi de la Viena şi interpretau muzică militară sau religioasă. Mulţi dintre ei au rămas în cetate şi au început să cânte muzică şi piese la modă din capitala imperiului, cum sunt menuetul şi valsul. Începe perioada romantică a cetăţii.
Beethoven, o poveste de iubire
O frumoasă poveste de iubire leagă Casa Comandantului şi urbea Timişoarei de celebrul compozitor german Ludwig van Beethoven.Legenda spune că la începuturile carierei sale de muzician, în casa familiei de von Breuning din Koln, Beethoven o cunoaşte pe fermecătoarea tânără cântăreaţă Johanna d’Honrath. Cei doi se îndrăgostesc şi continuă, se pare, o relaţie epistolară, platonică şi secretă pe întreaga perioadă a vieţii.
În aceeaşi casă a familiei von Breuning frumoasa Johanna îl cunoaşte şi pe tânărul locotenet Karl von Greth cu care se căsătoreşte, la insistenţele familiei. În anul 1823 soţul său este detaşat comandant al Cetăţii Timişoara, iar aceasta îl urmează, deşi grav bolnavă. Vor locui în casa comandantului. Moare răpusă de ciroză în luna noiembrie a aceluiaşi an şi este înmormântată iniţial în cavoul Bisericii Piariştilor din Piaţa Libertăţii, iar apoi, în 1911, în cimitirul din cetate. Legenda spune că în ziua în care Johanna moare, Bethoven, deşi la o distanță mare, are o presimţire nefastă.
În aceeaşi casă a familiei von Breuning frumoasa Johanna îl cunoaşte şi pe tânărul locotenet Karl von Greth cu care se căsătoreşte, la insistenţele familiei. În anul 1823 soţul său este detaşat comandant al Cetăţii Timişoara, iar aceasta îl urmează, deşi grav bolnavă. Vor locui în casa comandantului. Moare răpusă de ciroză în luna noiembrie a aceluiaşi an şi este înmormântată iniţial în cavoul Bisericii Piariştilor din Piaţa Libertăţii, iar apoi, în 1911, în cimitirul din cetate. Legenda spune că în ziua în care Johanna moare, Bethoven, deşi la o distanță mare, are o presimţire nefastă.
Muzeul Militar
În anul 1964 este înfiinţat Muzeul Militar din Timişoara, aflat în clădirea de pe strada Mărăşti. Muzeul este compus din şase săli, având ca tematică istoria României: Sala Decebal, Sala Evului Mediu timpuriu, Sala Evului Mediu, Sala Mihai Viteazul, Sala Unirii Principatelor Române, Sala celor două războaie mondiale şi Sala Armelor şi ţinutelor militare. Muzeul expune în cele şase săli mai mult de 2.000 de obiecte muzeale: documente, machete, fotografii, hărţi, armament şi ţinute militare.
Muzeul este închis după revoluţia din decembrie 1989 şi redeschis în anul 1996. De această dată este găzduit într-o parte a clădirii Cazinoului Militar. Muzeul se poate vizita doar în cadrul unui grup organizat, iar gardianul de la poartă vă însoţeşte în turul muzeului, deoarece nu dispune de un muzeograf.
În anul 1964 este înfiinţat Muzeul Militar din Timişoara, aflat în clădirea de pe strada Mărăşti. Muzeul este compus din şase săli, având ca tematică istoria României: Sala Decebal, Sala Evului Mediu timpuriu, Sala Evului Mediu, Sala Mihai Viteazul, Sala Unirii Principatelor Române, Sala celor două războaie mondiale şi Sala Armelor şi ţinutelor militare. Muzeul expune în cele şase săli mai mult de 2.000 de obiecte muzeale: documente, machete, fotografii, hărţi, armament şi ţinute militare.
Muzeul este închis după revoluţia din decembrie 1989 şi redeschis în anul 1996. De această dată este găzduit într-o parte a clădirii Cazinoului Militar. Muzeul se poate vizita doar în cadrul unui grup organizat, iar gardianul de la poartă vă însoţeşte în turul muzeului, deoarece nu dispune de un muzeograf.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5 staţia Piaţa Libertăţii
