Catedrala Romano Catolică „Sfântul Gheoghe”
Domul catolic din Timişoara
Catedrala Romano Catolică „Sfântul Gheorghe” este cel mai important monument baroc şi monument religios romano-catolic din Banat. Locuitorii oraşului Timişoara preferă numele de Domul Romano-Catolic. Domul, este amplasat pe partea nordică a centrului istoric al oraşului Timişoara, Piaţa Unirii, sau „Piaţa Domului”.
Scurt istoric
Construcţia Domului a fost realizată la cererea împăratului Carol al VI-lea, în vederea mutării sediului diocezan de la Szeged la 10 octombrie 1733. Astfel construcţia a început cu piatra de temelie depusă în 1736, de către episcopul Adalbert de Falkenstein, iar lucrările au început în anul 1738.
Construcţia s-a realizat în două etape, între anii 1736-1751 şi 1755-1774 şi s-a derulat în decurs de 38 de ani. Din cauza războiul cu turcii şi a epidemiei de ciumă, construcţiile au stagnat până la venirea pe tron a împărătesei Maria Tereza (împărăteasă a Imperiului Austro-Ungar), când construcţiile iau un avânt deosebit. Între anii 1788-1790, Domul a servit ca magazie unde s-au depozitat sute de saci de sare. Biserica a mai fost folosită ca şi adăpost pentru populaţie timp de 107 zile în timpul revoluţiei (n.r. - revoltă naționalistă a burgheziei europene în anii 1848 - 1849).
Proiectant al planului Catedralei
Stilul arhitectural al Domului este baroc austriac, reprezentativ pentru „ctitoriile imperiale”. În ceea ce priveşte proiectantul planului, părerile sunt împărţite: după unele păreri proiectantul a fost Johann Bernhard Fischer von Erlach. Acesta era considerat unul dintre cei mai faimoşi arhitecţi în perioada Habsburgilor, iar alţii afirmă că proiectantul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach (fiul) deoarece multe elemente ale domului amintesc de stilul acestuia. Legenda spune că domul timişorean ar fi fost realizat pe baza unui „plan tip” al celui din urmă.
Coordonatorii lucrărilor
Deşi la conducerea lucrărilor au fost implicaţi patru constructori diferiţi, ei succedându-se unul pe celălalt, construcţia biserici demonstrează o stăpânire perfectă a tehnicilor barocului. Kaspar Distl a s-a ocupat de lucrări între anii 1736-1754, apoi a preluat succesorul său Johann Lechner; în cea de-a două etapă, între 1755-1774. Construcţia a fost terminată sub coordonarea inginerilor, Carl Alexander Steinlein şi Johann Theodor Kostka.
Construcţie şi interior
Oraşul aflându-se pe un teren mlăştinos a fost necesară concepţia pilonilor din lemn. Construcţia Catedralei are o lungime de 55 de metri şi o lăţime de 22 de metri, iar înălţimea catedralei este de aproximativ 17 de metri.Construcţia Domului a fost realizată din cărămidă, având decoraţii din piatră şi stuc (n.r. - material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice).Crucea dublă care este prezentă atât în planul bisericii, cât şi deasupra sanctuarului avea rolul simbolic de a ocroti creştinătatea în faţa păgânilor turci.
Interiorul catedralei este bogat decorat în stilurile baroc (n.r. - stil arhitectural caracterizat prin bogăția detaliilor) şi rococo (n.r. - considerată perioada târzie a barocului). Cele nouă altare au fost opera sculptorului vienez Johan Müller. Acestea au fost împodobite cu icoane vechi. Decoraţiunile interioare au fost create de artişti faimoşi. În interiorul bisericii se poate admira o pictură realizată de artistul vienez, Michael Angelo Unterberger (n.r. - pictor şi director al Academiei artelor frumoase din Viena). Sculptorul vienez Johann Joseph Rossler a pictat altarului principal, iar în ceea ce privesc statuile din jurul altarului (Sfântului Carol Boromeus din stânga altarului, a Sfintei Theresia din dreapta altarului şi la perechea de heruvimi din partea centrală a altarului) au fost sculptate de către artistul Johann Schopf.
Altarul principal este semicircular şi este realizat din marmură. Acesta este dedicat Sfintei Treimi. Cele două statui de proporţii pe altarul principal îi reprezintă pe Carol al VI-lea şi pe Maria Tereza. Acestea au fost amplasate în catedrală în semn de recunoştinţă pentru sprijinul acordat. Domul dispune şi de o orgă în stilul celor din perioada lui Ludovic al XVI-lea, copie a celebrei orgi din biserica Saint Suplice din Paris. Primele clopote au fost turnate în 1763, iar orologiul a fost montat în 1764. În anul 1756 împărătesa Maria Tereza a ridicat domul la rangul de prima biserica a timişoarei. La subsol se află cripta, în formă de cruce; primul mormânt este chiar sub podea, unde apare şi o inscripţie din 1941.
În prezent, în Dom se ţin liturghii în trei limbi, germană, maghiară şi română. De asemenea se organizează concerte de orgă. Printr-un procesul amplu de restaurare care a avut loc în anii 2000, Domul şi recăpătat frumuseţea.
Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 4, 5, 6 stația Piața Libertăţii
- firobuz: liniile 11, 14, 17, 18 stația Piaţa 700
