Castelul Huniade a fost construit, între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui castel din secolul al XIV-lea, ce a aparținut regelui Carol Robert de Anjou al Regatului Ungariei.
Ruinele unui important castel
În anul 1308 Robert de Anjou a devenit rege efectiv al Ungariei sub numele de Carol I. A dezvoltat economia țării, prin impulsionarea mineritului, dar a fost nevoit să mute capitala Regatului Ungariei la Timișoara. Vechiul castel a fost început în anul 1307 și terminat în 1315, fiind realizat de constructori italieni. Construcția a fost realizată ca necesitate a stabilirii regelui Carol Robert de Anjou la Timișoara în anul 1316. Acesta a locuit în palatul-castel o perioadă de aproape opt ani. Din păcate, castelul a fost grav avariat în urma unui cutremur din 1443 și nu mai reprezenta un mediu sigur pentru locuit.
În anul 1308 Robert de Anjou a devenit rege efectiv al Ungariei sub numele de Carol I. A dezvoltat economia țării, prin impulsionarea mineritului, dar a fost nevoit să mute capitala Regatului Ungariei la Timișoara. Vechiul castel a fost început în anul 1307 și terminat în 1315, fiind realizat de constructori italieni. Construcția a fost realizată ca necesitate a stabilirii regelui Carol Robert de Anjou la Timișoara în anul 1316. Acesta a locuit în palatul-castel o perioadă de aproape opt ani. Din păcate, castelul a fost grav avariat în urma unui cutremur din 1443 și nu mai reprezenta un mediu sigur pentru locuit.
Un nou castel construit
Castelul a fost construit între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Huniade, care a fost ban al Severinului, apoi comite de Timișoara și ulterior regent al Ungariei. Acesta şi-a stabilit reşedinţa la Timișoara, fiind conte de Timiș şi a dispus atunci edificarea unui nou castel. La această lucrare a contribuit arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, deoarece era în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Castelul şi fortificaţiile oraşului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular pentru a fi adaptate artileriei.
Castelul Huniade a servit drept reşedinţă nobiliară pentru toţi regii care au poposit în Timișoara până în 1552. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat. După renovarea lui, a fost transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar. Din păcăte, în anul 1849, castelul a fost distrus din temelii de către revoluționarii maghiari.
Descrierea castelului Huniade
Castelul Huniade a fost reconstruit aproape în totalitate în urma asediului din 1848-1849, însă, în ciuda numeroaselor modificări, a mai păstrat ceva din înfățișarea inițială. Se mai păstrează poziția turnului și „Sala Cavalerilor”, iar aceste detalii re regăsesc, de asemenea, la Castelul Corvineștilor.
Fațada eficiului a fost realizată în cărămidă aparentă și refăcută într-un stil romantic (n.r. ). Pe fațadă clădirii, se află un coronament crenelat. Ferestrele au fost și ele modificate, iar decorațiile neogotice (n.r.- stil arhitectural care revalorifică arhitectura gotică medievală) au fost înlocuite de orificiile pentru piesele de artilerie. La primul etaj al castelului se întâlnesc elemente ale stilului neogotic reprezentate de sălile cu bolte: una dintre ele, cu două nave, iar cealaltă cu trei nave.Acestea sunt construite din cărămidă şi susţinute de un şir de coloane masive. Clădirea se termină în plan vertical printr-o mansardă.
Turnul castelului are o înălțime mică și este de formă rectangulară, are, de asemenea, ferestre mici şi este decorat cu creneluri la extremitatea superioară, iar acoperişul nu este vizibil. Intrarea principală contribuie la aspectul gotic al castelului. Fațadele laterale sunt prevăzute cu rezalituri ale căror colțuri sunt accentuate.
Castelul a fost construit între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Huniade, care a fost ban al Severinului, apoi comite de Timișoara și ulterior regent al Ungariei. Acesta şi-a stabilit reşedinţa la Timișoara, fiind conte de Timiș şi a dispus atunci edificarea unui nou castel. La această lucrare a contribuit arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, deoarece era în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Castelul şi fortificaţiile oraşului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular pentru a fi adaptate artileriei.
Castelul Huniade a servit drept reşedinţă nobiliară pentru toţi regii care au poposit în Timișoara până în 1552. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat. După renovarea lui, a fost transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar. Din păcăte, în anul 1849, castelul a fost distrus din temelii de către revoluționarii maghiari.
Descrierea castelului Huniade
Castelul Huniade a fost reconstruit aproape în totalitate în urma asediului din 1848-1849, însă, în ciuda numeroaselor modificări, a mai păstrat ceva din înfățișarea inițială. Se mai păstrează poziția turnului și „Sala Cavalerilor”, iar aceste detalii re regăsesc, de asemenea, la Castelul Corvineștilor.
Fațada eficiului a fost realizată în cărămidă aparentă și refăcută într-un stil romantic (n.r. ). Pe fațadă clădirii, se află un coronament crenelat. Ferestrele au fost și ele modificate, iar decorațiile neogotice (n.r.- stil arhitectural care revalorifică arhitectura gotică medievală) au fost înlocuite de orificiile pentru piesele de artilerie. La primul etaj al castelului se întâlnesc elemente ale stilului neogotic reprezentate de sălile cu bolte: una dintre ele, cu două nave, iar cealaltă cu trei nave.Acestea sunt construite din cărămidă şi susţinute de un şir de coloane masive. Clădirea se termină în plan vertical printr-o mansardă.
Turnul castelului are o înălțime mică și este de formă rectangulară, are, de asemenea, ferestre mici şi este decorat cu creneluri la extremitatea superioară, iar acoperişul nu este vizibil. Intrarea principală contribuie la aspectul gotic al castelului. Fațadele laterale sunt prevăzute cu rezalituri ale căror colțuri sunt accentuate.
Amplasare și întrebuințare
Din 1947, castelul a fost atribuit Muzeului Banatului şi găzduieşte secţiile de istorie şi de ştiinţe ale naturii. Astăzi, castelul se află din nou în renovare și nu poate fi vizitat de către turiști, iar în exterior este acoperit de o prelată. El este aplasat în centrul Timișoarei, lângă el aflându-se Felinarul - monument istoric.
Mijloace de transport:
- Tramvai: linia 2, stația Catedrala Metropolitană
- Autobuz linia 15- stația centru , 33- stația Catedrala Metropolitană
