Biserica şi Complexul Ordinului Surorilor Sărace de Notre Dame

 

 

Înfiinţarea Ordinului de Notre Dame
Din dorinţa de a înfiinţa o şcoală pentru instruirea şi educarea fetelor din Dioceza Cenadului, episcopul Alexandru Csajaghy călătoreşte la München pentru a-i propune celei care a fondat „Ordinul Surorilor şcolare sărace de Notre Dame”, Karolina Gerhardinger, să înfiinţeze la Timişoara o şcoală catolică pentru fete. Astfel, la Timişoara sunt trimise şase călugăriţe de către Ordinul din Bavaria, în anul 1857. Acestea înființează prima mânăstire în cartierul Cetate, iar mai târziu se începe construcția mânăstirii şi a complexului de învăţământ din cartierul Iosefin, cu ajutorul financiar al lui Alexander Bonnaz, noul episcop din Cenad.

 

Complexul de clădiri din cartierul Iosefin
Mânăstirea este formată dintr-un complex de edificii ce găzduiau: biserica mânăstirii, şcoala elementară, şcoala superioară pentru fete, o grădiniţă, şcoala superioară pentru educatoare, un institut pedagogic pentru învăţătoare, o şcoală unde se învăţa lucrul de mână, clădiri administrative, grădini, parcuri, locuri de joacă, precum şi o cantină, internatul şi locuinţele măicuţelor. În aceste clădiri, timp de trei generaţii, surorile se vor ocupa de educaţia copiilor şi a tineretului catolic din Banat şi împrejurimi. Diversitatea limbilor studiate a făcut ca şcoala să devină un etalon, foarte căutată în Banat şi nu numai. Curând, în aceste instituţii de învăţământ încep să vină şi călugăriţe din Bavaria pentru instruirea lor profesională.
Complexul a fost construit între anii 1881 și 1894 de către arhitectul şi constructorul Eduard Reiter, în stil neoromanic, iar apoi s-au mai adus diferite adăugiri până în anii 1960. În anii 1935-1937 a fost construită o nouă clădire în complexul şcolar după planurile arhitectului Michael Wolf, în stilul Bauhaus.

 

Descriere
Clădirea principală a Ordinului de Notre Dame, construită în stil renascentist, era compusă din: o capelă, 72 de încăperi, 20 de săli de clasă la parter, iar la etaj se regăseau 12 săli de muzică în care era amplasat câte un pian. Sala elegantă în care stareţa primea oaspeţii avea mobilă cu tapiţerie de mătase albastră.
Cu suportul financiar al surorilor, biserica mânăstirii este construită în stil eclectic istoricist cu elemente neoromanice. Cele patru clopote ce se află în cele două turnuri supraînălţate au fost turnate şi lucrate în atelierul faimosului meşter timişorean Novotny. În biserică descoperim trei altare, unul principal şi două laterale realizate de către sculptorul tirolez, Ferdinand Stufflesser, precum şi sculpturile care au fost aduse de către acesta din Tirolul de sud. Băncile şi lambriurile au fost realizate de către tâmplarul Josef Gertheisz, iar orga a fost construită în renumitul atelier Wegenstein din Timişoara.

 

În perioada comunismului
În timpul comunismului clădirile sunt confiscate, iar ordinul care ajunsese la un număr de 400 de călugăriţe este închis. La momentul respectiv, numărul elevelor ce frecventau instituţia de învăţământ era de 716 eleve de şapte naţionalităţi diferite. În clădirile confiscate funcţionează în prezent alte instituţii de învăţământ: Colegiul Bănăţean, Liceul Sârbesc şi Casa Studenţilor. Multe dintre călugăriţe au plecat în străinătate, altele şi-au continuat misiunea, însă în condiţii vitrege.
Din anul 1992, Ordinul a fost reînfiinţat, iar din anul 2004 reintră în posesia legală a clădirilor. Instituţiile de stat plătesc lunar chirie parohiei romano-catolice.
În prezent, în biserica de Notre Dame se ţin slujbe în limba germană, română şi maghiară, iar duminica şi în limba bulgară. De asemenea, timişorenii şi turiştii pot participa la diferite concerte de orgă cu ocazia sărbătorilor.