Biserica Parohială Romano-Catolică din Iosefin

 

 

Clădirea bisericii este poziţionată pe colţul unde se intersectează două bulevarde importante din cartierul Iosefin al Timișoarei, Bulevardul General Ion Dragalina, care sfârşeşte în clădirea Gării de Nord, şi Bulevardul Regele Carol I.
Parohia catolică din cartierul Iosefin a fost înfiinţată în anul 1775 după ce Timişoara a fost eliberată de sub dominaţia otomană. Cartierul se numea iniţial Maierele Vechi (Új Német Major) şi era colonizat de germani. Până la momentul conectării Timişoarei la sistemul feroviar central-european, când Timişoara începe să se dezvolte, cartierul avea mai degrabă un aspect rural, ca în satele bănăţene de câmpie, prin aşezarea izolată a caselor doar cu parter.

Cartierul Iosefin are o istorie de 250 de ani şi a fost denumit în onoarea împăratului Iosif al II-lea de Habsburg la a doua sa vizită în Banat, în anul 1773. Între anii 1772 și 1774 comunitatea romano-catolică din Iosefin şi-a construit biserica parohială dedicată Naşterii Maicii Domnului. Fiind filiala parohiei din centrul oraşului, de ea aparţineau şi cartierele Elisabetin, Mehala şi Ronaţ.

 

Arhitecţii bisericii parohiale nu sunt cunoscuţi şi se presupune că aceştia au fost de origine vieneză şi erau în slujba Tezaurariatului. Clădirea are dimensiuni relativ reduse, cu un turn robust, în stil baroc matur cu unele detalii rococo. Pe faţadă remarcăm decoraţiuni cu motive vegetale. Dacă privim mai sus, observăm cum axul central este încununat de turnul bisericii, iar în partea inferioară a turnului se află o fereastră ovală decorată cu motive vegetale. În partea stângă şi în partea dreaptă a registrului inferior al turnului este aşezată câte o urnă. Faţadele turnului sunt încununate de orologiul care a fost o perioadă îndelungată singurul ceas public din Iosefin. Pentru acei locuitori din cartierul Iosefin care nu îşi permiteau să-şi cumpere un ceas, prezenţa ceasului de pe turnul bisericii a avut o mare importanţă.

După asediul din 1849 în care biserica a fost grav avariată, aceasta a funcţionat ca spital. În timpul lucrărilor de reconstrucţie a bisericii, în bila de la crucea turnului s-a găsit o cutie ruginită cu două documente din care reiese că turnul original, care a fost avariat în timpul asediului din 1849, a fost înlocuit cu un turn mai înalt lucrat după planurile arhitectului Johann von Schuster.

În partea stângă a bisericii, la câtiva paşi, se alfă o cruce de fier care datează din anul 1832.
În interior remarcăm altarul principal sculptat în lemn şi băncile din lemn care au fost realizate de către cunoscutul timişorean László Szantó în anul 1935. Suprafaţa altarului este o construcţie de cărămidă, în stil baroc, care imită marmura. În lateral observăm două statui, pe altarul principal, tot din lemn, acestea însă datează din 1778.

Deşi biserica şi-a pierdut mult din înfătişarea iniţială şi odată cu aceasta din esenţa sa barocă, ea ocupă un rol foarte important în rândul monumentelor, cât şi în viaţa comunităţii minoritare de germani şi maghiari care au rămas în România. Parohia a fost afectată de emigrarea minorităţilor, mai ales a etnicilor germani, însă este încă foarte activă şi preocupată de comunitatea credincioşilor ei. Astfel, se ţin zilnic slujbe în limba română, germană şi maghiară.

 

Mijloace de transport:
- tramvai: liniile 1, 2, 7, 8 stația Regele Carol/Piața Iosefin