Biserica Ortodoxă sârbească Sfântul Gheorghe

 
Biserica ortodoxă sârbească cu hramul Sfântului Mucenic Gheorghe, localizată în Piaţa Traian, este una dintre cele mai vechi biserici din Timişoara.

 
Biserica sârbească din Piaţa Traian, pe lângă faptul că este una dintre cele mai vechi biserici din oraş, este și cea mai veche construcţie din piaţă.A fost ridicată între anii 1745 şi 1755, în stilul baroc. Poate că din exterior biserica nu spune multe, nu are prestanţa marilor catedrale, însă este asemenea acelor mici comori ascunse, apreciate de ochiul atent, comori pe care le găsim din belşug în vechiul cartier timişorean Fabric.
Turnul bisericii, cu elemente de arhitectură clasicistă, a fost supraînălţat în anul 1890, deoarece în piaţă se construiseră clădiri mai înalte, care dominau din punct de vedere arhitectural biserica. Deasupra intrării remarcăm o pictură reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul şi o inscripţie în limba sârbă. Interiorul bisericii este decorat cu picturi aparţinând unor pictori renumiţi din Banat. Astfel, găsim tablourile Maicii Domnului realizate de pictorul Constantin Daniel (supranumit Tizian al Banatului), care a folosit-o drept model pe soţia sa, precum şi tabloul Sfintei Treimi, opera de artă a cunoscutului pictor originar din Izvin, Sava Petrovici.

 

 

Istoria bisericii este strâns legată de istoria oraşului. În cartierul Fabric exista încă din timpul stăpânirii otomane (de la 1552) o mică biserică ortodoxă, care era o dovadă că locuitorii Timişoarei îşi păstraseră credinţa şi în vremuri de restrişte. În secolul al XVII-lea această biserică era într-un avansat stadiu de degradare şi a fost înlocuită cu o biserică de lemn. Însă prima biserică ortodoxă reprezentativă din cartierul Fabric este biserica Sfântul Gheorghe. În perioada în care a fost ridicată, patriarhiile româneşti din Banat fuseseră trecute sub jurisdicţia mitropoliei sârbeşti, care-şi mutase sediul de la Belgrad la Timişoara. Astfel, biserica Sfântul Gheorghe a fost lăcaş de cult pentru enoriaşii ortodocşi români şi sârbi, slujbele oficiindu-se în ambele limbi. Însă între cele două comunităţi apar disensiuni, românii dorind separarea ierarhică a celor două biserici. Astfel, la Marea Adunare de pe „Câmpia Libertăţii” din 1848 una dintre revendicările românilor era recunoaşterea unui mitropolit român la Timişoara.
În 1865 s-a hotărât despărţirea ierarhică a Bisericii Ortodoxe Române de cea sârbească. Cu câţiva ani mai târziu, biserica Sfântul Gheorghe este declarată prin hotărâre judecătorească drept aparţinând doar comunităţii ortodoxe sârbe, iar ortodocşii români vor construi o biserică nouă în cartierul Fabric - biserica Sfântul Ilie.

În împrejurimea bisericii

Clădirea alăturată bisericii, la care ne atrag atenţia acoperişurile mari, trapezoidale, precum şi decoraţiile sculptate, în stilul curentului Second Empire este Casa Comunităţii Sârbe din Fabric. Un alt element care datează din aceeaşi perioadă cu biserica este obeliscul cu cruce, construit în anul 1753. Acesta era punctul central de închinare şi rugăciune al creştinilor la sărbătoarea Bobotezei, precum şi la sărbătorirea hramului bisericii.