BISERICA ORTODOXĂ DIN IOSEFIN
Locul unde arta, rugăciunea, muzica și caritatea se îmbină armonios
Inspirată după modelul bisericii Sfânta Sofia din Istanbul, Biserica Ortodoxă Iosefin se află în Piaţa Mocioni şi a fost construită la începutul anilor ‘30. Face parte din Parohia Iosefin şi este un loc unde mergi cu plăcere să te rogi şi să te bucuri de linişte.
Demersurile pentru construirea parohiei Iosefin au durat mai bine de zece ani, fiind iniţiate la începutul secolului XX de către Iacob Marian. Acesta şi-a donat întreaga avere pentru întreţinerea unei şcoli confesionale şi zidirea unei biserici parohiale în cartierul Iosefin. Deşi el şi soţia sa nu au apucat să se bucure de îndeplinirea visului lor, ei pot fi consideraţi primii ctitori ai bisericii.
Eforturile lor au fost continuate după Primul Război Mondial de avocatul Emanuil Ungureanu, unul dintre susţinătorii acţiunii de înfiinţare a Episcopiei Timişoara. În 1921, acesta a convocat adunarea parohială al cărei preşedinte a fost ales şi au fost aleşi membrii consiliului parohial. În acelaşi an, episcopia Aradului a aprobat înfiinţarea noii parohii şi a făcut demersurile necesare la guvern.
În 1925, Emanuil Ungureanu a solicitat primăriei ca terenul din piaţa Mocioni, pe atunci numită Piaţa Asăneşti, să fie donat parohiei în scopul zidirii bisericii. Apoi Emanuil Ungureanu a reuşit să obţină de la guvern sesia parohială, bisericească şi cantorală, lucru ce permitea existenţa unui preot plătit, iar în 1927 a fost ales ca preot paroh Ioan Imbroane.
Începând cu 1927, acesta a început să strângă banii pentru construcţia bisericii şi casei parohiale: a organizat colecte publice, a organizat diverse concerte şi a primit numeroase donaţii, printre care unele consistente, cum e cea lăsată de Emanuil Ungureanu.
În 1931 s-a început construcţia prin slujba de sfinţire şi punerea pietrei de temelie pe 8 septembrie. Arhitectul desemnat să proiecteze lăcaşul de cult a fost Victor Vlad, profesor la Politehnica Timişoara. La 30 octombrie 1932 a fost sfinţită şi inaugurată casa parohială, iar lucrările la biserică s-au finalizat în 1936.
Arhitectura bisericii
Biserica se remarcă printr-un stil arhitectural original, cu elemente de tehnică modernă, cum ar fi încălzirea centrală, prima de acest fel la bisericile din Timişoara.
Cupola neobizantină înaltă de douăzeci și patru de metri este inspirată din biserica Sfânta Sofia din Constantinopol (Istanbul, Turcia), este acoperită cu tablă, reeditând stilul tradiţional mânăstiresc. Clopotniţa turn construită separat cu cele șase clopote armonizate în arpegiu şi contraforţii susţin acelaşi stil şi influenţele asiatice.
Biserica are o suprafaţă de peste două sute de metri pătraţi şi o capacitate de o mie de persoane.
Exteriorul bisericii este şi el deosebit, în curtea sa fiind amenajat un parc în care se află busturile celor cinci ctitori, realizate de sculptorul Aurel Gheorghe Ardeleanu, dezvelite în 2007, respectiv 2008 odată cu prăznuirea hramului bisericii, care este pe 8 septembrie.
Pictura murală a fost executată de către profesorul Catul Bogdan între anii 1935-1936 şi doctorul Ioachim Miloia. În 1958 a fost restaurată şi i s-au mai adăugat 18 scene biblice. O nouă restaurare a mai fost realizată în 1983, când s-au mai adăugat încă alte 70 de scene în tehnicile tempera şi fresco.
Lemnul şi piatra naturală predomină interiorul bisericii: iconostasul, candelabrul şi mormântul Domnului sunt realizate în stilul baptisteriului de la Curtea de Argeş și au fost realizate din lemn de tei, de către Ştefan Gajo.
Tronurile, scaunele, stranele sunt sculptate din lemn de stejar de Traian Novac, iar mobilierul şi chivotul Sfântului Altar au fost realizate în 2001-2002 de sculptorul Ilie Sârbu.
Pardoseala şi treptele altarului sunt din marmură de Ruşchiţa, precum şi balustradele altarului, pe care sunt sculptate cele şapte Sfinte Taine şi darurile Sfântului Duh. În subsolul altarului se află mormântul preotului paroh Imbroane Ioan, primul paroh al bisericii.
Muzică şi caritate
În 1932 s-a înfiinţat şi corul „ Doina Banatului” care număra 137 membri, dirijat de Nicolae Ursu. Era singurul cor bisericesc permanent din Timişoara şi din întreg judeţul Timiş-Torontal. Astăzi corul încă există şi bucură auzul celor care merg la liturghie.
Tot preotul paroh a înfiinţat și societatea caritabilă a femeilor „Regina Maria”, care era un dispensar medical pus la dispoziţia oamenilor. Acest trend caritabil se păstrează și astăzi, din 2011 funcţionând o cantină socială a parohiei ce are ca beneficiari 45 de vârstnici, de două ori pe săptămână.
Contact/Orar de vizita/Program
Programul slujbelor/liturghiilor/serviciilor de închinare:
Luni - Vineri: 7:00 - 13:00; 15:00 - 19:00
Cantina de ajutor social funcţionează in zilele de joi și sâmbăta.
Mijoace de transport:
Tramvai: 1,2,7,8 Statia Piata Mocioni
Autobuz: A33, A33B statia Piata Mocioni
Expres:E7 Statia Piata Mocioni
