Comunitatea germană în Timişoara

Şvabii bănăţeni

Nemții de pe teritoriul Banatului se numesc şvabi bănăţeni. Aceştia au primit denumirea de şvabi pentru că o parte provin din Suabia (Schwaben), din vestul Bavariei, și o parte din Württemberg.

După eliberarea teritoriului de sub turci, în anul 1716, când această provincie a revenit Austriei, nemţii au fost colonizaţi, unii venind de bunăvoie, la îndemnul conducătorilor pentru un trai mai bun, alţii însă au fost aduşi împotriva voinţei lor şi forţati să se aşeze pe teritoriul României. Provenind din mediul rural şi din familii sărace, fără speranţe de reuşită pe teritoriul lor, coloniştii erau uşor de convins să emigreze. Acestora li se acordă un sprijin financiar ridicat şi scutiri de impozite. De ajutorul financiar pentru a se putea dezvolta în noile teritorii s-au bucurat şi meșteșugarii, învăţătorii şi medicii.

Deşi coloniştii proveneau din toate regiunile de pe malul stâng al Rinului, cum ar fi Luxemburg, Alsacia, Austria, Elveția, Palatina şi Hessa, nu se ştie însă de ce au primit toţi numele de șvabi bănățeni. Se presupune că denumirea vine de la faptul că îmbarcarea pentru transportul coloniştilor pe Dunăre avea loc în oraşul şvab Ulm, unde aceştia erau înregistraţi înaintea plecării.

De-a lungul timpului, au existat trei valuri de emigrări. Primul val organizat a avut loc între anii 1718 și 1740, numit și „Colonizarea carolină” (Karolinische Ansiedlung, după numele împăratului Carol al VI-lea), când între 15.000 și 40.000 de coloniști germani sosesc în Banat. Însă, din cauza epidemiei de ciumă şi malarie, nu au supraviețuit foarte mulți. Cu toate acestea, raportat la populaţie, ponderea coloniştilor germani catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populației.

Meșteșugarii germani au și-au dezvoltat foarte repede industria și comerțul, iar autorităţile, din dorinţa de a dezvolta regiunea, erau preocupate să asigure condiţii bune de viaţă. Astfel, au fost reorganizate satele existente din Banat şi au fost înfiinţate altele noi, construite sub formă de tablă de şah, cu biserica în centru. Prin aceste demersuri, regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată, având o structură compactă.

Denumirile nemţeşti ale anumitor sate sau comune (de exemplu, Steierdorf, Charlottenburg, Lindenfeld) provin din nevoia coloniştilor de a-şi aminti de zona lor de origine sau de a personaliza noul teritoriu. Cel de-a doilea val, denumit şi „Colonizarea tereziană” (Theresianische Ansiedlung), a avut loc între anii 1744 și 1772 şi a adus în Banat aproximativ 75.000 de coloniști. Ultimul val, între anii 1782 și 1787, cunoscut şi sub numele de „Colonizarea iosefină” (Josephinische Ansiedlung), se aşază în Banat aproximativ 60.000 de coloniști germani. Din 1890 numărul germanilor bănăţeni începuse să scadă, din cauza emigrării acestora în Germania şi în Statele Unite ale Americii. Mult mai târziu, în anul 1918, s-au stabilit în Banat şi saşi, originari din Saxonia, veniţi aici din Transilvania.

Fenomenul emigrării spre vest ia amploare după anul 1970, când în perioada comunismului, între autoritățile române şi guvernul Germaniei Federale s-a stabilit un acord, în care guvernul român primea o taxă de câteva mii de mărci germane pentru fiecare etnic german căruia îi aproba emigrarea. Cu ocazia acestui program, peste 200. 000 de etnici germani au plecat din România. În anul 1990, acest fenomen culminează, când etnicii germani pot părăsi România în condiţii mai uşoare.

 
Șvabii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

 
Din cauza contextului politic, o parte din populaţia germană se refugiază în Germania. Spre sfârşitul războiului, o bună parte din cei rămaşi au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în lagăre de muncă. Mai târziu, prin anul 1951, au început strămutările forțate ale șvabilor bănățeni în Bărăgan. O bună parte au obţinut permisiunea de a se întoarce în Banat după anul 1955.

 
Personalităţi de etnie germană în Timişoara

            
Dintre personalităţile de etnie germană născute în Banat, amintim: Johnny Weismuller, înotătorul şi actorul care a interpretat rolul lui Tarzan; poetul Nikolaus Lenau după care a fost numit Liceul cu predare în limba germană; scriitoarea Herta Muller, absolventă a Liceului "Nikolaus Lenau" din Timişoara şi câştigătoare în anul 2009 a premiul Nobel pentru Literatură; Ştefan Hell, cercetătorul care a primit premiul Nobel pentru Chimie, de asemenea absolvent al Liceului german "Nikolaus Lenau"; Adam Müller-Guttenbrunn (1852-1923), scriitor, după care s-a denumit azilul de bătrâni pentru etnici germani din Timişoara; Ștefan Jäger (1877-1962), pictor; Peter Jung (1887-1966), poet; Josef Brandeisz, muzician; Richard Waldemar Oschanitzky (1939-1972), pianist, compozitor și dirijor; Marlene Weingärtner (1980), jucătoare germană de tenis.

 
Influenţele coloniştilor germani

            
Timişoara a cunoscut după colonizare o dezvoltare pe toate planurile. Mai întâi nemţii au asanat mlaştinile, au canalizat râurile şi au transformat pământurile în teren agricol, aducând şi punând în parctică modul de lucru şi de viaţă german. Treptat, cu mult efort şi prin muncă organizată, Banatul a fost transformat în grânarul imperiului austriac, iar apoi, la sfârșitul secolului, a urmat atât industrializarea Banatului, cât şi dezvoltarea căilor ferate.

Totodată, capitala Banatului, Timișoara, a devenit centrul cultural al șvabilor bănățeni.

 

În prezent, în Timişoara se află cea mai mare comunitate germană din România, cu peste 7000 de persoane. Acesta este şi motivul pentru care, pe plan cultural, în acest oraş se desfăşoară în permanenţă activităţi la care participă etnicii germani. Oraşul are o şcoală primară şi un liceu de stat german, "Nikolaus Lenau", cu predare în limba maternă pentru etnicii germani. Centrul Cultural German organizează evenimente, cum ar fi: expoziţii, concerte, lecturi, un festival numit Cafekultour şi clubul de film ce are loc saptămânal în ceainăria Cărtureşti. Toate evenimentele sunt prezentate, de regulă, bilingv. Renumitul ziar al etnicilor germani, care apare săptămânal, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, editează şi un supliment regional pentru Banat, Banater Zeitung şi un anuar în limba germană. Comunitatea se bucură, de asemenea, de Teatrul German de Stat Timișoara care prezintă spectacole ce încântă iubitorii de teatru şi la care pot participa şi cetăţenii români, deoarece spectacolele sunt fie subtitrate în limba română, fie traduse simultan prin căşti.

Radio Timişoara difuzează duminica emisiuni pentru minoritatea germană, iar postul de televiziune TVR Timişoara difuzează emisiunea Cronica Germană. În această emisiune sunt prezentate interviuri sau reportaje despre viaţa socială, culturală şi economică a minorităţii germane.

Un eveniment foarte important îl reprezintă „Kirchweih”, care este o sărbătoare a hramului Bisericii Catolice dintr-o anumită aşezare şi reprezintă cea mai importantă sărbătoare a comunităţii şvăbeşti cu caracter religios şi laic. Tinerii se îmbracă în porturi tradiţionale și mărşăluiesc spre biserică, acompaniaţi de o fanfară. Ajunşi la biserică, aceştia dansează vals şi polka. În jurul pomului tradiţional împodobit cu panglici şi o coroană de flori artificiale din hârtie creponată, care se plantează înainte în faţa bisericii, tinerii dansează o horă.

Timişoara este un oraş care a acceptat comunităţile minoritare de-a lungul timpului şi influenţele pe care acestea le-au adus cu sine, astfel, oraşul de pe Bega se bucură de o diversitate culturală prin multilingvismul care este prezent aici de secole.