Vânată dar nu exterminată
Pe teritoriul României, Vulpea roșcată poate fi văzută din Delta Dunării până în locurile cu vegetație forestieră din munții Carpați. Ea este un mamifer carnivor din familia „canidae”, foarte apreciat de vânători pentru blană și craniu.
Fiind un mamifer de talie medie, vulpea nu cântărește mai mult de zece kilograme, o lungime a corpului de 60-70 centimetri și o înălțime de 35-40 centimetri. Ceea ce o face specială este coada ei foarte stufoasă și lungă de 30-40 centimetri, dar pentru care este luată în vizorul puștii de cele mai multe ori. Culoarea blănii diferă de la roșu deschis până la portocaliu cenușiu, cu pete albe pe piept și frunte. Primăvara blana îi năpârlește, iar părul crește foarte încet și iarna spicul este complet dezvoltat pentru a o proteja de frig. Ceea ce o mai caracterizează sunt: botul ascuțit, urechile mici triunghiulare îndreptate în sus, gheare tăioase cu care își sapă vizuina, ochii de culoare galben aurie cu pupila orientată vertical și un simț foarte dezvoltat al mirosului, auzului și văzului. Glasul ei variază de la lătrat în timpul împerecherii pâna la țipăt când este rănită sau încolțită.
Habitat și hrană
Vulpea este întâlnită din golul alpin pînă pe malul mării, în păduri, tufișuri și stufănișuri, construindu-și vizuina, săpând galerii cu mai multe intrări sau ocupând vizuinile bursucilor sau viezurelui, cu acesta din urmă chiar putând locui. În aceste vizuini ea dă naștere puilor în luna aprile, după împerecherea care are loc în februarie și își creste puii fiind ajutată de perechea ei. Ea este atașată de locul în care trăiește, tocmai de aceea raza ei de activitate nu depășește zece kilometri, doar în cazuri excepționale se deplasează pe distanțe mai mari. Hrana ei este variată cuprinzând șoareci și alte rozătoare mici, dar și fazani, potârnichi, prepelițe, șopârle, insecte, ouăle păsărilor, broaște, fructe și chiar cereale la nevoie, ceea ce explică larga răspândire pe teritoriul României și în întreaga Europa.
Dușmani
Vulpea este un animal solitar, doar în perioada împerecherii vulpoiul caută vulpea și rămâne împreună doar până la creșterea puilor. Este vânată de lup, câine, șacal sau de păsări răpitoare cum ar fi: vulturul codalb, acvilele mari, buha și răpusă de diverse boli specifice canidelor. Și omul este unul din dușmanii ei, fiind vânată de-a lungul timpului cu arcul, cu pușca, cu păsări de pradă, cu câini urmăritori și capcane.
Rolul ei în lanțul trofic
Contribuția adusă agriculturii prin combaterea micilor rozătoare este de apreciat, dar în perioada creșterii puilor ea vânează mai mult decât îi trebuie și restul îl îngroapă. Mărturie stau resturile de iezi de căprioară, pui de iepuri, pui de fazan și chiar pui de cerb și de purcei cărați la vizuină. Uneori ajunge și în gospodăriile țărănești și ucide păsările domestice. Secretele supraviețuirii ei, în ciuda faptului că este cel mai vânat mamifer după iepuri, constă în calitățile ei deosebite. Este descurcăreață, îndrăzneață, adaptabilă și vicleană, ceea ce o face o învingătoare și poate de aceea o găsim în basmele românești, în proverbe, zicători și legende.
